„Sunt casatorita de mult timp cu Paul. Intr-o zi am intrat in baie. M-am uitat sub chiuveta si cand am vazut ce era ascuns acolo…”

Sotul meu, in loc sa-si caute de lucru, si-a facut de lucru cu… jocurile de noroc. Și si-a facut de lucru asa de bine, incat a ajuns sa imprumute bani de la altii ca el. Va dati seama ca de aici a inceput toata nebunia… Putea iesi rau de tot!
Am inceput sa-mi pun intrebari asupra surselor de venit ale sotului meu in momentul in care am gasit ascuns in baie, lipit sub chiuveta, un plic cu bani. I-am numarat, era fix o mie de lei. L-am luat pe ocolite pe barbatul meu, am zis sa ii „verific” reactia.

   

— Paul, sunt probleme la baie!
— Ce probleme?
— Chiuveta aia se tot infunda in ultimul timp!
— Se infunda? Mie nu mi se intampla asta! mi-a raspuns el foarte prompt.
— Ce facem? Sun eu un instalator ori suni tu?
— Ei, nu suni pe nimeni! Ma duc eu sa vad despre ce e vorba. Se rezolva cu un sarpe sau cu o pompa de desfundat… De ce sa mai platesc instalatorul?

Cum statea el asa, pregatit sa iasa din casa, s-a dus direct la baie. Eu… fuga dupa el! El, nu si nu, ca se uita el si ca rezolva el. Intre timp, luasem banii de-acolo si eram foarte curioasa sa-i vad reactia. A inchis usa in urma lui si ce credeti?
— Am umplut chiuveta si am rezolvat problema cu pompa!
— Deci era infundata?
— Cateva fire de par acolo… Nu ai de ce sa te ingrijorezi… Hai ca ma grabesc, trebuie sa plec!

Surpriza! Imi facea jocul. Sau uitase de plicul lipit? Oare?! Se pare ca da, uitase, pentru ca, la scurt timp, am mai gasit unul. De data asta, era valuta in el, in jur de 500 de euro, iar suma era pusa intr-o carte subtire. De asta nu avea cum sa uite! Asa ca am fost nevoita sa inventez un nou scenariu. Dar ce? Atat timp cat cartea era despre regulile de circulatie, cam greu sa gasesc un motiv ca s-o rasfoim impreuna, la ceas de seara.

Paul ma tinea in sah, insa nu avea sa dureze prea mult jocul. stiam regulile, stiam care imi este pozitia, nu eram determinata sa renunt. Cum l-am prins Uber, cum i-am lansat mingea la fileu.
— Auzi, Paul, tu mai stii pe unde e cartea aia cu regulile de circulatie?
— Care carte? Habar n-am… Stai ca o caut eu!
De data aceasta, relaxarea il parasise. Cred ca s-a prins. M-am dus iar dupa el, in sufragerie.
— De ce te tot tii dupa mine?
— Dar tu cat mai ai de gand sa ma minti?
— Nu inteleg…
— Inteleg foarte bine. Ma pui in situatii jenante. Mi s-a luat sa tot inventez scenarii ca sa te fac sa recunosti. De unde sunt banii?

Coplesit de atatea intrebari, Paul a dat sa se ascunda pe dupa deget. Ba ca mi se pare, ba ca nu stiu despre ce e vorba, ba ca ar fi niste sume puse deoparte din economii.
— Daca sunt economii, de ce nu stiu de ei?
— Urma sa-ti spun, Elena!
— Urma? si de unde sumele astea atat de mari?

Era rosu de furie, contrar unui jucator versat. Simtea ca pierde, ii era dificil sa spuna adevarul. De ceva timp, Paul nu mai avea de munca. Cu toate astea, aducea bani in casa, pe ascuns, fireste. Aveam somajul lui, de care stiam foarte bine, dar in rest nu puteam banui nimic. Pleca zilnic de-acasa, imi spunea ca se mai intalneste cu unul, altul, ca vine repede etc. Adevarul era ca nu mi s-a intamplat sa intarzie prea mult niciodata. Nici pe sapte carari nu ajungea. Cu toate astea, de unde banii? Cum reusise sa puna deoparte sumele acestea? si de ce se ascundea de mine?
— Uite… Acum trebuie sa plec! mi-a zis el ca sa se mai eschiveze putin.
— Unde pleci? Merg si eu!
— N-ai tu ce cauta cu mine!
— Dar de ce?
— Pentru ca e mai bine! Lasa ca iti explic eu cand ma intorc…
— Pe bune ca imi explici?
— Daca iti spun…

Daca imi spune… Puteam eu sa mai am incredere in ceva? Nu puteam, evident. L-am lasat sa plece si, in loc sa merg si eu la munca in ziua respectiva, mi-am luat liber. Am cotrobait in toata casa. Nu am mai gasit nimic suspect. Erau toate lucrurile cu susul in jos cand aud ca suna telefonul fix:
— Zi-i barbatului tau ca, daca nu imi aduce banii aia pana maine, nu isi mai vede sotia!

Pag Anterioara1 din 2