Se spune ca dragostea este oarba, dar nici chiar asa. 10 cele mai BIZARE cupluri

Întotdeauna limitată în timp, “orbirea” este explicabilă prin faptul că acea parte a creierului cu atribuţii de gândire critică funcţionează diferit atunci când ne îndrăgostim. “Din punct de vedere psihologic, omul funcţionează în mare măsură disociat, existând două sisteme mari de referinţă prin care percepem şi evaluăm realitatea exterioară.

   

Sistemul conştient – raţional, bazat pe analiză şi logică, şi sistemul emoţional – inconştient, care funcţionează automat, pe baza instinctelor şi biologicului. Sistemul emoţional al omului se raportează în permanenţă la istoria noastră evolutivă (atât că specie, cât şi cea personală, formativă) şi în multe situaţii are o agendă opusă/diferită părţii rationale şi normative a conştientului. Prin modul lor de organizare, cele două sisteme funcţionează separat şi se inhibă reciproc, intrând pe rând în scenă, în funcţie de context şi solicitările existenţei.

Când ne îndrăgostim, sistemul conştient raţional este trecut în plan secundar, fiind activate modelele şi schemele comportamentale legate de satisfacerea emoţilor şi nevoilor, de exprimarea sentimentelor”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan Dragostea oarbă şi fericirea ori nefericirea de după Euforia instalată la îndrăgostire dispare, încetul cu încetul. Realitatea ia locul dragostei oarbe, iar în multe cazuri, trezirea aduce cu ea şi dezamăgire. Alegerea partenerului de viaţă înainte de încheierea perioadei “oarbe” poate transforma magia în coşmar.