Să nu treacă ziua fără să zici rugăciunea asta scurtă, dar cu mare putere! Este bine s-o repeţi şi în tren şi pe drum şi acasă

Rugăciunea este, prin excelenţă, un act de credinţă în Dumnezeu. Modelul desăvârşit de rugăciune este Rugăciunea Domnească, în care rostim:

   

„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” (Matei 6, 9-13). Rugăciunea Domnească este alcătuită de Domnul nostru Iisus Hristos la rugămintea unuia dintre Apostoli:

„Doamne, învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm” (Luca 11, 1). Atunci Mântuitorul i-a învăţat rugăciunea Tatăl nostru (Matei 6, 9-13). Când rostim această rugăciune, rostim cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos şi ne rugăm în numele Lui, de aceea se numeşte Rugăciunea Domnească.

Această rugăciune este cea mai de seamă dintre toate rugăciunile. Marea putere a rugăciunii Tatăl nostru stă în faptul că prin ea nu numai că ne rugăm împreună cu Iisus Hristos, Ci ne rugăm cu înseşi cuvintele Mântuitorului.

În rugăciunea Tatăl nostru avem cereri pentru toate trebuinţele sufleteşti şi trupeşti; pentru toate bunătăţile cereşti şi pământeşti. Toate câte le cerem în rugăciunile noastre se află cuprinse în Rugăciunea Domnească. De veţi străbate toate rugăciunile, zice Fericitul Augustin, nu veţi afla nimic care să nu fie cuprins în Rugăciunea Domnească.

La începutul secolului al II-lea, Sfântul Policarp (Scrisoarea către Filipeni 6) aminteşte de ea ca parte din cultul creştin. Didahia (cap. 8) recomandă să se rostească de trei ori pe zi de către fiecare creştin.

Din secolul al IV-lea a intrat în rânduiala Sfintei Liturghii, şi până astăzi se cântă de adunarea credincioşilor. Alături de alte „rugăciuni începătoare” este nelipsită din cultul creştin public. Tatăl nostru este modelul de rugăciune al creştinului din toate timpurile, fiind definitorie pentru toţi creştinii.

Învăţaţi-vă cea mai puternică rugăciune, după rugăciunea domnească „Tatăl nostru”, care este rugăciunea inimii, adică să zici mereu în minte şi în inimă: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”.

Sau poţi să zici şi aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”

Aceasta este o rugăciune scurtă, dar are mare putere. Este bine s-o repeţi şi în tren şi pe drum şi acasă, până ce adormi seara s-o ai în gură.

Dacă ai numele lui Iisus Hristos, nu mai ai năluciri prin somn şi supărări şi visuri urâte, pentru că nu se poate apropia satana de locul acela unde se pomeneşte numele Mântuitorului cu toată inima, cu toată dragostea.

Din Ne vorbeşte părintele Cleopa vol 7, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 13