Referendumul este inevitabil. Să vedem dacă va fi unul de demitere sau unul de reformare politică

Președintele s-a trezit… Applause, vă rog! Daaa, Președintele este reprezentantul statului român, ăla îngenuncheat de niște infractori… A început să vorbească de referendum, dar deși mesajul său a fost incredibil de coerent, Iohannis este tot ezitant. Îl decodificăm imediat. Până atunci să mai observăm că în tabăra PSD ideea unui referendum este atât de înspăimântătoare, încât a fost resuscitată ideea unei suspendări “cu retragere” (cred că lui Nicolicea îi aparține, la origine).

   

Adică a suspendării președintelui, pe o perioadă scurtă, în care un președinte interimar (Tăriceanu) să promulge tot ce au ei nevoie, iar apoi să fie retrasă suspendarea, ca să nu se ajungă la un referendum de demitere a președintelui. Noaptea minții, știu. Acum să ne întoarcem însă la ideea referendumului de reformare despre care Klaus Iohannis abia îndrăznește să zică una-alta.

Așadar, domnul Klaus Iohannis a folosit încă o dată una dintre principalele prerogative cu care a mai rămas, aceea de a transmite mesaje:

Că a citit decizia CCR, dar că o mai citește până o va înțelege. Acest mesaj oferă o perspectivă de timp… va face ceva, dar nu foarte curând, de exemplu nu neapărat săptămâna asta, însă într-un termen rezonabil (nu până în decembrie, a fost formularea KJ). Eu am sentimentul că ceva, ceva va face poate săptămâna viitoare, sau poate, până la finalul lunii. Observ și eu o coincidență – Înalta Curte are și ea un termen săptămâna viitoare, într-un dosar prin care drepturile unor copii din Teleorman au fost abuzate ani la rând de niște jnapani locali.

Al doilea mesaj este că președintele a constatat și el faptul că CCR a superpotențat un ministru al Justiției până n-a mai rămas nimic nici din atribuțiile președintelui, nici din independența procurorilor, dar nici din rolul CSM de garant al Justiției… Această ultimă constatare, referitoare la CSM, este cea cu adevărat interesantă. Sugerează două posibile linii de acțiune – una juridică ce ar putea subroga CSM în locul președintelui în conflictul cu ministrul Justiției (cele două opinii concurente de la CCR, asta susțin, ceea ce le face mai degrabă opinii separate prin motivare; or astfel n-am mai avea nicio decizie CCR). O linie politică de atac ar fi cea în care președintele ar putea accepta reducerea rolului său în procedura numirii procurorilor șefi, cu condiția eliminării și a ministrului Justiției, pentru a face loc Consiliului Superior al Magistraturii. Abordarea este interesantă, dar ea presupune modificarea Constituției. Formularea lui Iohannis a făcut referire, da, la revizuirea Constituției.

Citeste continuarea!