Povestea tânărului care a intrat primul la Şcoala de Agenţi de Poliţie de la Câmpina. Provine dintr-o familie cu 9 copii, iar tatăl său e şomer

Are 19 ani și provine dintr-o familie cu nouă copii. A intrat primul la Școala de Agenți de Poliție de la Câmpina, cu 93 de puncte din 100. Au fost 3850 de candidați pentru 1.200 de locuri. Ioan Deaconu este vicecampion la karate și are note foarte bune la liceu. Pentru examenul de intrare la Școala de Agenți de Poliție s-a pregătit intens.

   

Au fost 3850 de candidați pentru 1.200 de locuri. Ioan Deaconu este vicecampion la karate și are note foarte bune la liceu. Pentru examenul de intrare la Școala de Agenți de Poliție s-a pregătit intens.

„Plecam de acasă în fiecare zi în jurul prânzului. Aveam meditaţie de la ora 14.00 la 16.00 şi apoi de la 17.00 până la ora 20.00.

În unele zile, mă mai duceam şi la antrenamente la karate. Fac meditaţii de doi ani şi jumătate. Povestea mea începe cu Academia de Poliţie.

Pentru Academie m-am pregătit şi am picat din cauza înălţimii, pentru doi centimetri. Eu am 1,68 metri, iar baremul era de 1,70. Sunt foarte riguroşi, asta e.

A fost o supriză şi pentru mine când am aflat că am fost admis primul pe listă la Şcoala de Agenţi de Poliţie de la Câmpina şi am primit multe urări să termin şef de promoţie“, spune Ioan Deaconu.
Cât de greu i-a fost să crească într-o familie atât de numeroasă?

„A fost foarte greu. Asta mai ales deoarece tatăl meu a rămas fără serviciu. El a fost şi este şofer profesionist.

În 2007 s-a angajat la Poliţia Locală Piteşti. Iar după trei-patru ani, când au fost disponibilizările, a fost dat afară.

A rămas fără ocupaţie, momentan încă e fără ocupaţie. Mai lucrează ocazional ca şofer de TIR.

Vă daţi seama că a fost foarte greu cu banii. Asta numai dacă ne gândim la cheltuielile cu mâncarea şi cu şcoala.

Locuim într-un apartament cu patru camere. Eu sunt cel mai mare, sora care e după mine ca vârstă a intrat din prima la Medicină la Braşov.

Trei dintre surorile mele nu sunt încă la şcoală. E greu. Am fost însă şi ajutaţi de cunoştinţe de familie şi de bunici, fiecare după cum a putut“.