Povestea orasului distrus de un supermarket

   

Cladirile sunt in paragina, blocurile sunt pe jumatate nelocuite, grupuri mafiote de politicieni se mai bat pe ultimele firmituri ale unor bani imprumutati de la FMI. Saracia a cuprins intregul orasel numit odata Silvania de la frumoasele paduri care il inconjurau. La tara, populatia ramasa s-a refugiat in bautura si a abandonat munca campului pentru ca nu mai existau beneficii. Societatea murea incet, lent si normalitatea, morala, cultul muncii si demnitatea deodata cu ea. Romania ca tara isi tragea greu ultima rasuflare, sufocata de involutie…
Si totusi, dupa ani de zile de saracie, indobitocire si coruptie, un grup de tineri a hotarat sa schimbe lucrurile. In multe cazuri era prea tarziu dar merita incercat – o sa va povestesc alta data despre acest grup.

Concluzii
Aceasta poveste trista este adevarata. Am putea sa o extrapolam la nivelul intregii Romanii. Dragii mei, avem o putere incredibila pe care nu o folosim. Puterea de a alege. Imaginati-va ce s-ar intampla daca de maine nu am mai merge sa cumparam nimic din supermarketuri. Imaginati-va ce ar fi daca de maine am cumpara atent doar produse si servicii romanesti. Incet-incet, micile afaceri ar prinde viata, s-ar crea mai multe locuri de munca, ar creste prosperitatea sociala, nivelul impozitelor, masele de manevra electorala s-ar reduce si, in final, am trai mai bine.

Ati observat cum supermarketurile se extind peste tot, in fiecare orasel, in fiecare cartier pana la ultima mie de oameni? Adevarate malaxoare de mici afaceri, acestea sunt tevi prin care se scurg banii in afara Romaniei.
Majoritatea romanilor iti fac cumparaturile in weekend. De aceea am ales sa postez acest articol azi. Credeti ca aveti control asupra vietii voastre? Credeti ca traiti intr-un sistem autonom? Va inselati – realitatea este ca traiti intr-o societate determinista. Ok. Puteti sa o numiti, daca vreti, colonie – multi cred ca exagerez cand spun ca Romania este o colonie. Intr-o zi o sa povestim si despre asta si o sa facem o tetra-capilo-tomie despre acest subiect.

Realitatea este ca sunt putine lucruri care le putem controla cu adevarat. Unul din aceste lucruri este alegerea felul in care ne cheltuim banii. Mai concret, alegerea felului in care cumparam. Se indoieste cineva ca intre prosperitatea unui popor si felul in care isi produce cele necesare exista vreo corelatie? Se indoieste cineva ca un principiu economic sanatos spune ca este mai bine sa ai excedent de export decat deficit. Va mai indoiti dupa aceasta criza a datoriilor ca exista o stransa legatura intre prosperitatea unui popor si datorii?

In incheiere, va lansez o ghicitoare.
Cum se numeste un om care lucreaza la o companie care este actionara la o banca la care omul are un credit la un apartament pe 30 de ani si care este actionara printr-un fond de investitii la un lant de la magazine de la care omul nostru isi cumpara alimentele necesare?

Pagini: 1 2