Pașii lui Dumnezeu. O povestioară de citit într-un minut, care te va pune pe gânduri

Un om, ajuns in rai, i-a cerut lui Dumnezeu sa-i descopere viata pe care a trait-o. Dumnezeu i-a infatisat-o ca si cand ea s-a desfasurat pe nisipul unei plaje. Omul a vazut ca in momentele de bucurie erau patru urme de pasi pe nisip, ale lui si ale lui Dumnezeu. Dar in clipele de suferinta, erau numai doua urme.

   

Mahnit, omul i-a spus lui Dumnezeu: ”De ce in momentele grele m-ai lasat singur?”. Acesta i-a raspuns: “In clipele de suferinta erau doar urmele Mele, pentru ca atunci te purtam pe brate”.
Intr-o zi, un ucenic a mers la invatatorul sau spiritual pentru a-i cere sfatul.

Maestre, eu intotdeauna te vad calm si bine dispus, invata-ma si pe mine sa fiu asa, sa nu ma infurii si sa nu ma supar pe nimeni.
Bine, baiete. Fa rost de o punga si de un cartof.
Si ce sa fac cu ele?

Atunci cand te vei supara pe cineva, ia un cartof, scrie pe el numele acelei persoane, pune-l in punga si poart-o cu tine peste tot. Asa vei face de fiecare data cand te vei supara pe cineva.

Trecuse ceva timp. Punga s-a umplut de cartofi, o parte au inceput sa se strice, a devenit foarte grea si urat mirositoare. Ucenicul indignat a mers la invatatorul sau, ca sa afle ce sa faca mai departe.
Maestre, punga asta e foarte grea si imputita, nu mai pot s-o port cu mine. Pot s-o arunc?
O s-o arunci atunci cand vei arunca si supararile tale imputite din suflet si o sa inveti ca nu trebuie sa le mai aduni, pentru ca te strici pe dinauntru.