Nu te sacrifica pentru copii: sfatul unei mame înțelepte pe care nu-l voi uita niciodată!

Colega mea de birou are o familie exemplară. Ea și soțul ei sunt împreună de 30 de ani și au doi copii maturi, care nu au uitat de părinți și îi vizitează în fiecare lună, împreună cu copiii și jumătățile lor.

   

Într-o bună zi, discutând despre copii și nepoți, am întrebat-o cum au reușit să educe doi copii de bună credință, care le-au urmat exemplu și au păstrat armonia în familiile lor. Iată ce mi-a răspuns:

“Adevărul e că nu i-am educat. Am încercat să fim un exemplu pentru ei. Niciodată nu le-am ținut lecții și i-am lăsat de fiecare dată să-și aleagă singuri calea. Am avut grijă să îi îndrumăm, dar numai prin propriul exemplu. Nu le-am pus condiții și nu i-am ancorat de o cale sau alta. Copiii nu sunt nici proprietatea și nici jucăria noastră. E greșit să îi obligi să facă ceva. Cel mai simplu e să le dai un exemplu.

Când am născut-o pe Mihaela mi-am promis să nu o transform în proiect. Să nu las visele mele neîmplinite să se răsfângă asupra ei, cum a încercat mama mea să facă cu mine. Părinții nu trebuie să fii nici jandarmi și nici profesori. Ei trebuie să fie o călăuză, un prieten și, cel mai important, un exemplu pentru copiii lor.

După nașterea copiilor, nu m-am concentrat asupra lor. Ci asupra mea și a soțului meu. Am încercat, mai întâi de toate, să fiu o soție iubitoare pentru soțul meu, apoi o mamă bună pentru copii. Și văzând armonia din familie, văzând sentimentele și legătura dintre noi (cei mici simt foarte bine asta), copiii au crescut sănătoși, siguri de sine, conștienți de sine, responsabili și afectuoși.

Nu, nu i-am lăsat în voia sorții. I-am ajutat de fiecare dată când au avut nevoie, de fiecare dată când era vorba de planurile, ambițiile și visele lor. Și mă mândresc că au fost anume visele lor și nu au renunțat niciodată la ele.

Cum i-am protejat de rele și de oameni răi? Prin propriul exemplu. Copiii imită comportamentul părinților. Soțul meu nu a fumat niciodată. Când era mai tânăr, mergea la sală de 3 ori pe săptămână, iar în weekend juca fotbal. Și era înconjurat de prieteni cu aceleași interese. În consecință, Iulian e fix taică său. Nu fumează, nu bea, din copilărie citește mult și face sport.

Nu poți să-i ceri unui copil să nu fumeze, dacă tu însuți ești fumător. Nu poți să-l obligi să facă sport, dacă seara nu te ridici de pe canapea. Nu te aștepta să fie bun la școală, dacă nu te-a văzut niciodată cu cartea în mână. Copiii sunt oglinda părinților. Ei sunt ca un burete care îmbibă comportamentul și obiceiurile oamenilor mari. Mă bucur că am înțeles acest lucru devreme și nu am mers pe cărarea desenată de mama mea. Cu care, de altfel, acum suntem în relații bune.

Ca părinți, ne dorim să facem tot ce e mai bine pentru copiii noștri, ca ei să crească sănătoși, fericiți, responsabili și conștienți de sine. Copilul de azi e adultul de mâine.

Când erau mici, nu m-am sacrificat niciodată pentru ei. Nu am vrut și nici nu a fost nevoie. Iar când au crescut mari, nu m-am implicat în viața personală a lor. Pentru că nu am vrut și nici nu a fost nevoie. Și băiatul și fata au întâlnit oameni minunați, pe care i-am acceptat cu drag în familia noastră. Cel mai înțelept lucru pe care poți să-l faci pentru dezvoltarea copiilor tăi, este să te dezvolți tu însuți.