Nu te mai împotrivi: ceea ce urmează să se întâmple, se va întâmpla, ceea ce îți aparține, va fi al tău

Lupt cu timpul. Mă împotrivesc planului ceresc. Încep să lupt imediat cu lucrurile care nu au sens pentru mine. Eu mă împotrivesc atunci când ceva îmi provoacă semne de întrebare.

   

Pentru că începe să-mi fie frică atunci când ceva se întâmplă nu după planul meu. Devin nervoasă atunci când nu pot controla evenimentele care au loc și nu pot să mă descurc cu problemele mele.
Dar cât de des noi mergem împotriva lumii, care nu este gata să împartă cu noi ceea ce noi ne dorim atât de mult? De câte ori am încercat să luptăm pentru ca totul să se întâmple așa cum am vrea? Și de câte ori am suferit un eșec?

Continuu să mă conving iar și iar că ceea ce trebuie să fie al meu, va fi și ceea ce urmează să se întâmple, se va întâmpla, fiecare lucru are locul său și așa e corect și nu mai vreau să mă împotrivesc.

Adevărul este că viața nu întotdeauna ține cont de planurile noastre. O să avem momente când o să credem că totul este ideal, iar după asta viața noastră se va distruge în bucăți.

Noi putem crede că vom fi cu o persoană toată viața și peste un timp să ne dăm seama că relația noastră se duce de râpă.

Putem să avem o activitate la care am visat toată viața și după asta să înțelegem că ea nu are nicio importanță pentru noi. Noi ne ridicăm, cădem și iar ne ridicăm.

Doar că în toate aceste momente noi nu putem ști răspunsurile la întrebările din capul nostru. Noi nu putem înțelege ce se întâmplă, încotro trebuie să mergem sau ce să facem. Noi nu putem ști ce e bine, ce e corect și ce să alegem.

Noi trebuie să continuăm să mergem înainte. Noi trebuie să știm: ceea ce are să fie al nostru, într-un fel sau altul va găsi calea de a ajunge la noi. Chiar dacă se va întâmpla atunci când așteptăm cel mai puțin.

Iubirea poate să dispară pentru că nu-ți este predestinat să-ți trăiești viața cu acea persoană. Locurile de muncă se schimbă, pentru a apărea noi oportunități. Planurile noastre se schimbă, pentru că noi nu trebuie să rămânem blocați într-un singur loc.

Atunci când asta se întâmplă noi putem fi îngroziți. Putem avea senzația că lumea se prăbușește în jurul nostru. Putem plânge, țipa, amenința cerul, ne putem pierde credința…

Adevărul este că ceea de ce ne ținem cel mai strâns, în rezultat se surpă, dar ne poate aștepta ceva mult mai bun.

Noi nu trebuie să luptăm pentru asta. Noi nu trebuie să ne grăbim. Noi nu trebuie să trăim într-o stare permanentă de stres și anxietate. Noi trebuie să lăsăm, să eliberăm spațiul, să avem încredere. Noi trebuie să permitem ca ceea ce este al nostru să ne găsească.