Mi-am irosit viața lângă un bărbat de nimic

Loading...

In momentul asta, sunt o femeie… consumata. Asa ma simt. Nu mai astept nimic de la viata. Culmea e ca nici n-am primit mai nimic de la ea. Singura mea alinare sunt cei doi copii ai mei, dar curand vor pleca si ei de acasa, si atunci…

Pare de-a dreptul ridicola scena care s-a tot repetat in casnicia mea: eu, la usa, cu o valiza in mana, privind inapoi, ca pentru a retine cat mai multe amanunte care sa-mi alcatuiasca mai tarziu amintirile. Spun ca scena e ridicola, fiindca am trait-o de prea multe ori, incat, in timp, si-a pierdut sensul. Momentul parasirii a devenit, din gest unic, obisnuinta. si asta pentru ca nu am fost suficient de puternica sa-mi spun: „Gata, intre noi s-a terminat. Divortam!”. si totusi, de fiecare data cand faceam acel pas, eram hotarata sa nu ma mai intorc niciodata la sotul meu, sa-mi iau copiii si sa incerc sa-mi refac viata. 0 data, am incercat chiar sa am o aventura cu un alt barbat, dupa ce-am plecat de-acasa, dar mi-au aparut in fata ochilor cei doi copii ai mei. Aveau, parca, o figura mustratoare si n-am putut merge mai departe. De fapt, toata viata mea e compusa din franturi pe care nu le-am putut pune cap la cap, fiindca mi-a fost teama de adevar. Daca as fi avut curajul, as fi fost acum o femeie libera, pe picioarele ei, nu una care-si plange trecutul, prezentul si viitorul.

Eu n-am avut parte de acea dragoste care-ti ia mintile, te ameteste si te urca in al noualea cer. Am visat la asa ceva in liceu, dar printul meu din basm n-a fost decat un tocilar care m-a invitat la un film si a incercat apoi sa-si strecoare mana pe sub fusta mea. Scarbita multa vreme de acest gest, nu mi-am facut niciun prieten, nici macar dupa ce am terminat liceul si m-am angajat. Sotul meu, Vali, s-a apropiat destul de greu de mine, lucru pe care mi l-a reprosat mai tarziu, in momentele noastre de cearta.

— Esti frigida, dar nu numai in pat. La fel esti si in viata de toate zilele.

Loading...

Uita-te la tine, nu te lipesti de nimeni, le dai tuturor vant, ii respingi pe toti, ii gonesti. Am ajuns singuri ca niste cuci, si asta numai din cauza ta, esti cea mai rece femeie pe care am cunoscut-o vreodata!

— Cum poti sa-mi aduci asemenea acuze, Vali? Te-am respins eu vreodata?
Nu avea dreptate, i-o demonstram cu argumente, iar lucrul acesta il deranja. Casa ne era mereu plina de musafiri, mai mult prieteni de-ai lui. Vali e unul dintre acei barbati care considera ca femeia trebuie sa stea la cratita, sa taca, sa fie un obiect sexual si sa creasca plozi. Sa nu se faca simtita prin casa, sa fie ca o jucarie cu baterie si cheita, pe care barbatul s-o intoarca doar cand are el chef. Nu stiu cum sunt alte neveste, dar eu n-am putut accepta asa ceva. intotdeauna am considerat ca sotii trebuie sa fie egali, parteneri, nu unul sa fie sclavul celuilalt. insa Vali a facut tot posibilul sa ma puna intr-o lumina defavorabila, chiar si in fata tuturor cunoscutilor, prietenilor, rudelor. imi vorbea urat, batjocoritor:

— Hai, mandro, mai repede cu mamaliga aia! striga el din sufragerie. Ce faci? Ai cazut in ea?

Prima data cand l-am auzit vorbindu-mi astfel, mi-au dat lacrimile. Eram in bucatarie, imi strigase sa-i aduc muraturi si folosise un ton poruncitor, de parca ar fi vorbit cu o sluga. Nu m-am putut abtine si am inceput sa plang. Tonul lui nu m-a durut doar pentru ca aveam musafiri. As fi suferit si daca nu l-as fi auzit decat eu. Vazand ca nu mai apar in sufragerie, a venit dupa mine, spunandu-le celor prezenti:
— Cred ca mandra a adormit langa aragaz. Ma duc s-o trezesc, ca ni s-au lungit urechile de foame!

Pagini: 1 2 3