„M-am combinat cu el fiindcă era bogat și am ajuns să-i întrețin familia”

Pe nesimțite, m-am trezit îndrăgostită lulea de un bărbat cu 25 de ani mai în vârstă ca mine, așa cum mi-am dorit, de fapt, și mi s-a părut ceva magic. Numai că tot ceea ce a urmat este demn de un subiect de roman, de câteva sute bune de pagini, și de aceea m-am decis să vă scriu acum…

   

Mă numesc Iuliana, am 25 de ani și am terminat Facultatea de Drept. Sunt avocată stagiară și câștig binișor, încât aș putea să mă descurc destul de ușor sin-gură. Cum însă părinții mei sunt oameni foarte înstăriți și se mândresc cu mine, ei îmi asigură un trai mai mult decât îmbelșugat. Ca exemplu, e suficient să menționez că, după admiterea la facultate, ei mi-au făcut cadou un apartament cu două camere în centrul capitalei și un auto-turism nou-nouț.

Dacă pe plan material lucrurile sunt foarte simple pentru mine, pe cel sentimental însă, situația este foarte complicată. Până la 23 de ani, de când începe povestirea mea, avusesem câteva relații, toate cu tineri cam de vârsta mea. Deși am încercat să mă implic și sufletește, nu doar fizic, niciuna dintre aceste relații nu m-a împlinit. Se poate să fi fost vina mea, necoaptă fiind, sau se poate ca tinerii mei iubiți să nu fi avut suficientă experiență încât să știe cum să mă trateze. Cert este că tot timpul simțeam că lipsește ceva, atât în societate, cât și în dormitor. Nu eram cu adevărat fericită. Drept dovadă, nu am suferit după nicio despărțire.

Aș putea afirma că încă încercam să mă descopăr, să mă cunosc, atunci când prietena mea din copilărie, Roxana, mi-a dezvăluit faptul că avea un iubit cu vreo 20 de ani mai mare ca ea.
— Iuliana, crede-mă, de câteva luni, de când sunt cu Tudor, simt, în sfârșit, că trăiesc! s-a ambalat ea după ce o mustra-sem pentru că păstrase secretă legătura. Am învățat o mulțime de lucruri de la Tudor, și viața mea s-a schimbat mult în bine.

— Te cred, Roxi, te cred! i-am răspuns cu sinceritate. De altfel, observasem că, de la o vreme, ești mereu senină și radioasă, dar nu îmi explicam de ce.

— Uite, ar trebui să procedezi la fel ca mine! mi-a făcut ea, complice, cu ochiul. Renunți la relații cu puști de vârsta noastră, care habar nu au să se comporte cu o fată. îți deschizi un cont pe un site matrimonial și îți găsești un tip matur, stilat, iar eu te asigur că nu vei regreta.
Zis și făcut. Am procedat întocmai cum m-a învățat prietena mea, pe care o invidiam pentru tonusul și pofta ei de viață, urmarea fiind că în două-trei zile aveam o puzderie de pretendenți care mă abordaseră și doreau să mă cunoască. La profilul meu specificasem clar: „Caut bărbat serios, matur, dispus la ajutor reciproc”.

Prin urmare, nu e de mirare că între apelanți se găseau și boșorogi de 65-70 de ani…

După ce am făcut o selecție la sânge, m-am oprit asupra lui Viorel. Din cele câteva discuții purtate pe internet, acesta părea, la 48 de ani, nu doar un tip foarte inteligent, ci și serios, de încredere – desigur, asta în măsura în care un bărbat însurat și cu copil, aflat în căutarea unei amante, poate fi considerat serios și de încredere…

Viorel era, așadar, familist, dar căsnicia sa scârțâia din toate temeliile, din moment ce își dorea o amantă. Ne-am întâlnit într-o seară, într-o micuță, dar luxoasă cafenea, și ne-am plăcut foarte mult. El afișa un fizic armonios, de portar de polo, și un chip frumos, de actor de vodevil. Nu i-aș fi dat mai mult de 35 de ani. Ne-a fost evidentă amândurora atracția pe care o exercitam unul asupra celuilalt, și eu i-am mulțumit în gând Roxanei pentru ideea ei.
— Ce simți acum, Iuliana? m-a întrebat Viorel la despărțire. Vom ajunge în intimitate? Iți dorești asta? Eu, cred că simți, îmi doresc foarte mult…

— Da, îmi doresc și eu și simt că vom deveni iubiți! i-am răspuns cu mult entuziasm. De fapt, abia aștept să fiu iubita ta!

Așteptarea nu a durat prea mult. Ne-am mai văzut o dată în oraș, într-un local cochet, pentru a pune la punct detaliile întâlnirilor amoroase, după care am purces la fapte. Legat de aceste „fapte”, nu voi intra în detalii, fiindcă îmi este jenă, ci am să vă destăinuiesc numai că Viorel, spre deosebire de adolescenții cu care mă culcasem până atunci, avea -și are – o tehnică aparte de a face dragoste, alternând într-un mod inteligent, bine calculat, mișcările dure, sălbatice, cu cele suave. Viorel e când vânos și îndârjit, când blând și tandru. O succesiune de faze letală.

Relația cu iubitul meu „serios și matur” a decurs grozav timp de mai bine de un an, perioadă în care ne-am „ajutat reciproc”, după cum specificasem în profilul de pe site.
Astfel, Viorel m-a răsfățat mergând cu mine în multe localuri selecte și cluburi de fițe, la piese de teatru și chiar în câteva weekenduri romantice. Prin prisma faptului că lucra ca director pe Europa de Est al unei companii americane, el era foarte ocupat, dar partea bună era aceea că putea găsi pretexte pentru a lipsi de acasă și noaptea, ca și la sfârșit de săptămână.

În ceea ce mă privește, pentru ca relația să fie reciproc avantajoasă, îl „ajutam” pe iubitul meu oferindu-i… iubire. Oriunde, oricât, oricum. Necondiționat. și nu doar trupește, ci și sufletește. Pentru că, e momentul să vă mărturisesc, cu timpul, aveam să mă îndrăgostesc de Viorel.

Pe lângă celelalte moduri de a mă răsfăța, escapadele noastre în hoteluri de lux, amorul nebun făcut pe paturi acoperite cu petale roșii de trandafiri, șampania și frișca sorbite de pe abdomenul lui lucrat în scări -toate acestea m-au făcut să capitulez. Altfel spus, am ajuns să îl iubesc pe Viorel cu disperare.
Din păcate însă, relația noastră avea să fie zguduită de un mic cutremur, atunci când iubitul meu a fost înlocuit în postul foarte important – și totodată extrem de bănos – pe care îl deținea în compania americană cu un tânăr care abia ieșise de pe băncile facultății. Așa m-am convins că nepotismul funcționează nu doar la noi, ci peste tot în lume – dar asta e o altă poveste. Ideea este că, rămânând fără așa o sursă de venituri babană, iubitul meu, retrogradat într-un post călduț, dar slab remunerat, s-a simțit atât de stânjenit, încât avea să vină cu o propunere care mi s-a părut de-a dreptul nebunească.

Pag Anterioara1 din 2