Inventatoarea Polidinului: „Mă voi vaccina sigur anti-Covid! Sper să-l găsesc. Așa a scăpat omenirea și de alte boli socotite cândva incurabile“

Într-un interesant interviu acordat jurnalistei Mariana Iancu, de la Adevărul, doctorița Sylvia Hoișie, ultima supraviețuitoare a echipei care a inventat Polidinul, a menționat că se va vaccina sigur împotriva Covid și a explicat de unde provin reticențele atâtor români față de imunizare. La 93 de ani, cercetătoarea lucrează la computer, citește presa online și vizionează filmele pe Internet.

Doctorița Hoișie le-a readus aminte tuturor antivacciniștilor că tocmai vaccinurile au pus capăt, în ultimii 150 de ani, numeroaselor pandemii care chinuiseră omenirea timp de milenii, provocând miliarde de morți. Cercetătoarea a contribuit în carieră și la dezvoltarea unui vaccin românesc împotriva holerei (boală eradicată datorită vaccinării), pe lângă inventarea celebrului Polidin, medicamentul benefic pentru imunitate.

„Avansul ştiinţei medicale poate garanta succesul unui vaccin preparat chiar şi atât de repede, faţă de standardele obişnuite“
Inventatoarea Polidinului a explicat că viteza cu care s-a produs vaccinul anti-Covid este foarte mare, dar explicabilă prin avansul fantastic al științei și tehnologiei și prin resursele avute la dispoziție de cei care au lucrat la el: “Orice vaccin trebuie să treacă testul încrederii publice, dar să nu uităm că ne luptăm cu boala cauzată de COVID de nici un an, în vreme ce alte vaccinuri au avut nevoie de ani de zile ca să devină componente acceptate ale prevenţiei bolilor. Cercetarea medicală a aflat despre existenţa virusului abia din ianuarie 2020, deci de mai puţin de unsprezece luni. Stabilirea cauzalităţii bolii, coroborarea a ceea ce se ştie şi se practică îndeobşte în producţia de vaccinuri cu aceste cauzalităţi, experimentarea în laborator, pe animale, apoi pe oameni, a durat, dimpotrivă, în comparaţie cu ce s-a întâmplat cu alte vaccinuri, foarte puţin, căci suntem anunţaţi că autorizarea a cel puţin trei vaccinuri este aproape de final.

Demonstrarea eficienţei unui asemenea vaccin este o chestiune de durată şi tocmai rapiditatea cu care s-a lucrat acum poate alimenta îndoielile multora. Dar avansul ştiinţei medicale poate garanta succesul unui vaccin preparat chiar şi atât de repede, faţă de standardele obişnuite. Nu una, ci trei companii au solicitat la autoritatea medicală americană autorizarea, după care vaccinurile ar trebui autorizate şi de autoritatea medicală europeană ca să ajungă la noi. Responsabilitatea acestor autorităţi este uriaşă, deoarece este vorba de o chestiune de sănătate publică, de siguranţa a milioane de oameni de prezumtivi consumatori ai vaccinului. Adăugaţi aici vaccinurile, aflate şi ele într-o fază foarte avansată de elaborare sau chiar deja folosite, în China, Rusia şi India“.

„Aşa a scăpat omenirea de foarte multe boli socotite cândva incurabile: variola, poliomielita. Vaccinurile antirabic, antitetanic, antidifteric, antirujeolic au avut aceleaşi efecte. Copiilor le-a făcut mult bine şi vaccinul antipneumococic“
Doctorița Hoișie spune că nu are absolut nicio reținere și că se va vaccina sigur imediat cum apare vaccinul anti-Covid: “Toată istoria cunoscută a vaccinurilor mă îndeamnă să răspund pozitiv la această întrebare (n.r. – dacă se va vaccina). Aşa a putut scăpa omenirea de foarte multe boli socotite cândva incurabile: variola, poliomielita. Vaccinurile antirabic sau antitetanic, împotriva unor boli care nu se manifestă prin epidemii, sau cele împotriva unor boli ale copilăriei, vaccinul antidifteric sau antirujeolic, au avut aceleaşi efecte. Copiilor le-a făcut mult bine şi vaccinul antipneumococic. Gândiţi-vă la vaccinul antigripal, care n-a prea fost agreat la începuturile sale, iar astăzi îl căutăm în farmacii şi nu-l găsim. Eu mă voi vaccina sigur cu vaccinul anti-COVID, doar nu ştiu dacă şi cum voi putea să-l obţin. Sigur că după o vaccinare pot apărea reacţii adverse. Ele sunt însă, de obicei, minore în raport cu efectul de bază al vaccinului respectiv şi depind de organismul fiecărui individ vaccinat. De pildă, la vaccinul antigripal pot interveni stare de moleşeală sau roşeaţă în zona administrării vaccinului. La vaccinurile propuse anti-COVID încă nu ştim mare lucru despre reacţii, deşi suntem asiguraţi de producători că ele se menţin în limite absolut acceptabile. Reacţii adverse nu sunt excluse nici după un an, doi, cinci şi chiar mai mult de la administrare. Depinde de constituţia fiecăruia“.

Variola, la care face referire cercetătoarea, a fost o pandemie cumplită provocată de un virus care a ucis un număr gigantic de oameni, de-a lungul timpului. Numai în Secolul al XX-lea, până la inventarea vaccinului împotriva variolei, se estimează că au murit din cauza bolii între 200 și 500 de milioane de oameni. Dar variola bântuise și până atunci planeta, pustiind orașe și țări. Acum 2.000 de ani a decimat populația Imperiului Roman, iar în urmă cu 500 de ani, dusă de spanioli în America, a făcut prăpăd în populația autohtonă, în unele cazuri murind 90% din popoarele afectate. După inventarea vaccinului, variola a fost eradicată.

Poliomielita este o altă boală virală cumplită, foarte contagioasă, care poate provoca paralizie și care a afectat în trecut foarte mulți oameni. Inventarea vaccinului antipoliomielitic, în 1955, și campania mondială de imunizare, mai ales în rândurile copiilor, a stăvilit cumplitul flagel. Provocată tot de un virus, poliomielita rămâne asimptomatică în aproximativ 90% din cazuri, ca și noul coronavirus. Cei 10% afectați pot suferi însă consecințe majore, iar în 1% din cazuri provoacă paralizii, slăbiciune musculară și chiar deces.

Până la apariția vaccinului antipoliomielitic, în fiecare an se contabilizau la nivelul întregii planete câteva sute de mii de oameni care mureau sau rămâneau paralizați din cauza cumplitei boli. După campaniile de vaccinare, începute în anii 1960, numărul celor afectați de virus la nivel mondial a coborât sub 1.000 pe an.

“Încrederea în vaccinuri constituie mereu o variabilă care depinde de cultura și de dispoziția de a accepta progresul științei”
Savanta care a muncit 6 ani la producerea Polidinului, în perioada 1960-1966, explică reticența unei părți însemnate a oamenilor față de vaccinare prin cultura acestui popor și deschiderea spre progres și nou: “Încrederea oamenilor în diverse vaccinuri a constituit dintotdeauna o variabilă, depinzând de cultură, de dispoziţia de a accepta sau nu efectele progresului ştiinţelor asupra societăţii umane, de experienţa individuală a fiecăruia. Cu atât mai mult această încredere este pusă la încercare astăzi, când necunoscutele coronavirusului ne-au invadat existenţa noastră de zi cu zi“.