Început de școală la sat: împărţind covrigii cu câinii şi făcându-și lecțiile la lanternă, o fetiţă dintr-un sat din Vâlcea visează la facultatea de medicină veterinară

Luciana e unul dintre cei 2,8 milioane de copii români care au început luni școala. Luciana are 11 ani şi trece în clasa a V-a, la şcoala din satul Bărbăteşti, Vâlcea. E cea mai mică dintr-o familie cu opt copii. Acum, în casa din vârful dealului, acolo de unde se termină drumul, stau doar ea şi mama ei, Nina, 55 de ani. Tatăl Lucianei, alcoolic, s-a spânzurat când fetiţa avea 6 luni. “Vreţi să vedeţi frânghia şi cuiul? Că le am păstrate”, “Nu”.

   

Nu tot timpul și-a făcut temele la lanternă. Cu mulţi ani în urmă, casa lor a fost legată la reţeaua de electricitate. Dar facturile neplătite s-au adunat, curentul a fost tăiat şi Nina n-a mai reuşit să pună bani deoparte, să aibă iar lumină în casă. Măcar are pompă în grădină.


Pe treptele casei, stau înşirate bidoane şi sticle de plastic umplute cu apă, să se încălzească la soare, pentru baie. Şi înăuntru, pe soba de teracotă, sunt sticle cu apă rămase de astă-iarnă. Dintr-una din cămăruţe, se aud nişte mieunături subţiri. “Sunt pisoii, îi ţinem închişi, să nu fugă”, explică mama.

“Mamă, fac şcoala şi o să am grijă de tine”
De pe marginea drumului, Luciana a strâns trei pui de câine, lăsaţi de cineva acolo, lângă pădure, că omul a vrut să scape de ei. Acum, căţeii stau într-un colţ de hambar, legaţi cu sforicele şi zgărzi vechi.

“Nina s-a rugat la veterinarul din sat să le dea ceva de purici, că aveau mulţi, “le-a dat cu nişte praf, de milă, că n-aveam bani, opt lei, să iau soluţie”.

Când îşi face lecţiile la lumina lanternei cu baterii, Luciana visează să ajungă la facultate, să fie medic veterinar. “Îmi spune: mamă, aşteaptă să fac şcoala şi-o să am grijă de tine, ai să vezi”.

Citeste continuarea!