Încearcă acest remediu ciudat, care te va scăpa de durerea sufletească

Deseori, oamenii merg la psiholog cu singur scop – să scape de durere. Să înceteze cât mai repede să simtă și să revină imediat la ritmul grăbit al vieții – muncă, familie, viață. La fel ca niște roboți. Pentru a trăi fără griji. Pentru a nu fi deranjați de gânduri obsesive. Pentru a trăi fără a simți.

   

Când vorbim de durere, ne referim la sentimente. Durerea este un indicator. Acolo unde nu este întreg, acolo doare. Acolo unde este rană, acolo doare. Acolo unde este rană, nu poate să nu doară. Dacă organismul este viu, el reacționează cu durere la traumă, la boală, la dereglare.
Există o ieșire: devino un Cyborg. Atunci nu te va durea nimic. Niciodată. Atunci însă nici răsăritul nu te va bucura, nici vinul nu va fi gustos, nici pisica nu te va înduioșa. Și asta se referă la sentimente…

Unii zic: la bărbați totul e simplu, la femei e mai complicat. Știi de ce?

Rana nu se vindecă instantaneu. „Hai să punem un unguent analgezic, hai să aplicăm un pansament…” Rana însă nu se va tămădui înainte să funcționeze mecanismele de protecție și de recuperare. Nu poți determina sângele să se coaguleze mai repede, iar celulele să se regenereze mai iute. Totul se întâmplă cu o viteză prestabilită.

La fel se întâmplă și cu psihicul. El trebui să treacă prin toate etapele. Nu-l reține în mod intenționat ( nu deschide rana), nu grăbi vindecarea ( nu folosi mai multe unguente în același timp). Treci firesc prin acest proces.

Pierderea doare. Despărțirea doare. Un mesaj negativ doare. Un mesaj fără răspuns doare. O insultă doare. Indiferența doare. Ignoranța doare. Gelozia doare.

Nu trebuie să fugi, să te salvezi, să depășești. Trebuie să fii bolnav. La fel ca în timpul gripei, trebuie să stai în pat și să bei ceai cu lămâie. Trebuie să accepți durerea și starea pe care o ai. Trebuie să recunoști și să numești sentimentul pe care-l ai. „Sunt gelos.” „Mă tem să pierd.” Simte. Plângi. Supără-te. Revarsă furia. Suferă. Scrie mesaje prostești ( fără să le trimiți). Găsește timp ca să treci prrin asta și nu peste asta.

Psihicul va porni singur mecanismele de protecție. Dacă n-o să-l împiedici, el va face asta. După ce va trece durerea acută, va surveni apatia, indiferența. Iar ulterior și înțelegerea calmă a situației. În continuare, vei accepta situația și va apărea dorința de a merge mai departe.

E un remediu ciudat, dar știi și singur că efectul oricărui analgezic trece repede, iar rana continuă să doară până se vindecă.