In Tibet există o populație de oameni stranii, care nu poate fi încadrată în nicio rasă umană terestră. Ei fac parte din triburile Dropa şi Ham

Este stiut ca in prezent pe planeta noastra exista patru rase principale: alba, galbena, rosie si neagra. Ceea ce este cunoscut mai putin sau chiar deloc, este faptul ca exista, totusi, unele mici grupuri umane, care nu pot fi încadrate in nici una din aceste mari grupe, deoarece caracteristicile specifice le deosebesc net de marea comunitate, care locuieste pe Terra.

   

Una dintre cele mai elocvente dovezi ale unui înalt nivel tehnologic ce a existat cândva pe Pământ o reprezintă existenţa triburilor Dropa şi Ham. În revistele rusești “Nauka i Religia” şi “Sputnik” din 1967 s-au publicat câteva articole foarte interesante cu privire la ori­gi­nea triburilor Dro­pa şi Ham din munţii Baian Kara Ulla din Tibet.
Datorită caracterelor so­matice şi genetice cu totul deosebite, aceşti omuleți stranii nu pot fi încadraţi în nicio rasă umană terestră. Actualele triburi Dropa şi Ham sunt compuse din aproape 3.000 de oameni, a căror statură nu depă­şeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele deli­cate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi capacitatea cu­tiei cra­niene superioară cu 100 cm cubi, mediei rasei Homo Sapiens (1.600 cm3).

Ana­liza sangvină a relevat că gru­pa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Ciu­daţii omuleţi tibetani au fost descoperiri în anul 1935, dar din cauza războaielor ha­o­tice care bântuiau re­giunea, prima ex­pediţie arheo­lo­gică şi antropologică chi­nezească a fost organizată şi a ajuns la faţa locului abia în 1950.

În afară de studiul propriu-zis al mem­brilor celor două triburi, cerce­tă­torii chinezi au avut şansa unică de a descoperi o serie de pro­be materiale care vin în sprijinul ipotezei că aceste populaţii nu ar avea “origine terestră”. Astfel, la câţiva kilometri de peşterile în care locuiesc astăzi cele două triburi, există câteva grote mari, consi­derate sacre, în care nu a mai intrat niciun om de sute de generaţii. Ar­heo­lo­gii chinezi au găsit în acele grote sute de schelete ale unor fiinţe humanoide care nu depăşeau un metru înălţime, având în schimb cranii uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cm3. Vârsta lor a fost estimată prin metoda C14, la circa 12.000 de ani. Din acea perioadă datează şi desenele care aco­peră pereţii grotelor şi redau, cu pre­cizie, poziţia Soarelui, a Lunii şi a câtorva zeci de stele în perioada respectivă, pre­cum şi o frescă re­pre­zentând o escadrilă de mici nave aeriene apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.

Surpriza cea mare a venit însă atunci când doi din­tre membrii expediţiei au descoperit, dezgropând din grota cea mai mare, un ciudat disc asemănător celor de pick-up, dar executat din piatră dură. După două luni de cercetări febrile, au fost desco­pe­rite în total 716 discuri identice cu pri­mul, splendid executate şi finisate.

O parte dintre discuri au fost date Uniunii Sovietice, iar restul au fost duse la Beijing pentru a fi analizate. în urma analizelor efectuate s-a constatat că discurile au o vechime de 11-12.000 de ani, iar materialul din care sunt făcute nu este o simplă piatră, ci un fel de material electromagnetic, având în compoziție 40% cobalt şi 8% aluminiu. Puse în contact cu o sursă de energie electrică, ele intrau într-un ritm oscilatoriu surprinzător de mare. Chiar dacă lucrurile erau deja cu totul ieşite din comun, surpriza cea mai mare a venit abia după efortul laborios pe care un alt cercetător din Beijing, dr. Tum Um Nui, l-a depus pentru a traduce inscripțiile microscopice de pe discuri.


Timp de douăzeci de ani, cercetătorii chinezi au muncit la descifrarea ciudatelor sem­ne; odată traduse, discurile au adus omenirii o uimi­toa­re povestire a unor întâm­plări din trecut, din urmă cu 12.000 de ani, atunci când o navă spaţială de pe o planetă îndepărtată s-a prăbuşit în acea zonă şi nu a mai fost posibilă repararea ei. Ca urmare, fiinţele din spaţiu au ajuns să convieţuiască cu oamenii locului. Iată un extras din poveste care descrie un eveniment care ar fi avut loc acum 12.000 de ani.

Textul se referă la tribu­rile Dropa şi Ham, care există şi acum în munţii înalţi de la Baian Kara Ulla: “Dropa au coborât din nori în na­vele lor aeriene. Şi de zece ori, până la răsăritul Soa­relui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Până la sfârşit ei au înţeles semnele şi au înţeles că de această dată Dropa veniseră cu intenţii paş­nice…”.