I-a făcut o fotografiei soacrei lui în timp ce stătea în bucătărie, iar acum vrea ca toată lumea să afle motivul

Când Scott și-a întâlnit pentru prima dată soacra, a simțit imediat că nu vor deveni buni prieteni. Dar după șapte ani de la căsătoria cu fiica ei, soția lui a fost diagnosticată cu leucemie agresivă. Avea doar 30 de ani.

   

Din această tragedie Scott a învățat un lucru foarte important, iar acum vrea să îl împărtășească cu toată lumea:

„Ea este este Sharon, soacra mea.

Ea m-a învățat că e important să vezi pe cineva drept cine e cu adevărat, nu drept cine te aștepți să fie.

Când mi-am întâlnit pentru prima dată soacra nu prea am înțeles ce spunea din cauza accentului ei din Sud. Mi se părea că se crede șefă și este un pic agresivă, dar într-un mod politicos. Dar știam că ea este importantă pentru iubirea vieții mele, așa că am acceptat-o în familia mea.

După șapte ani încă nu știam cine era de fapt.

Când soția mea s-a îmbolnăvit de leucemie la doar 30 de ani, când medicii i-au mai dat doar 10% șanse să mai trăiască încă un an, când lumea noastră era distrusă și schimbată pentru totdeauna, Sharon a intrat liniștită și fermă în rolul pentru care se născuse. S-a mutat, împreună cu soțul ei care a rămas cu dizabilități din timpul războiului din Vietnam, în casa noastră, pentru a fii asistenta soției mele.

Timp de noi ani ne-a făcut majoritatea cumpărăturilor, ne-a gătit toate mesele, ne-a spălat toate hainele, ne-a făcut curățenie, i-a însoțit pe ambii bolnavi ai familiei la peste cei 300 de doctori de care au avut nevoie, s-a descurcat cu sutele de pastile și s-a asigurat că suntem cu toții bine, în fiecare oră a fiecărei zile.

Și a făcut asta atunci când ea însăși a fost diagnosticată cu cancer, în timp ce avea grijă de altcineva. Când i-a fost tăiat bustul. Când a trecut prin chimioterapie.

Ea cântă încet în timp ce lucrează. Vorbește singură atunci când nu este nimeni care să o asculte, și trece de la o zi la alta cu umilință și grație.

Am făcut această poză înainte să plec la serviciu într-o zi. Ea nu știa că eram acolo.

Prieteni, așa arată măreția, într-un moment de calm și liniște. Așteptând pentru a 300-a oară ca mâncarea de ovăz a fiicei să se facă, a 300-a oară de când s-a îmbolnăvit. Nu mai are păr de la chimioterapie. A refuzat să nu-i mai pese de nimic atunci când avea toate motivele.

Nu toată lumea are șansa de a avea în viața lui un supererou. Și pentru asta sunt plin de recunoștință în fiecare zi.

Am făcut această poză înainte să plec la serviciu într-o dimineață. Ea nu știa că eram acolo.

Prieteni, așa arată măreția, într-un moment de calm și liniște. Așteptănd pentru a 300-a oară de când este bolnavă ca mâncarea de ovăz a fiicei sale să fie gata. I-a căzut părul din cauza chimioterapiei. A refuzat să înceteze să îi mai pese în ciuda tuturor greutăților.

Nu toată lumea are șansa de a avea în viața lui un supererou. Și pentru asta sunt plin de recunoștință în fiecare zi”.