Divorțează de mine pentru… fiica mea

Când am născut-o pe Adriana, la 18 ani, părinții mei au adoptat-o, pentru ca eu să-mi văd de viața mea. Nu i-am zis nimic lui Sergiu, când m-am măritat cu el. Dar iată că acum drumurile lor s-au întâlnit!

   

Am văzut zilele trecute un film care mi-a readus în minte lucruri pe care le ascunsesem în adâncul sufletului meu și pe care încercam să mă prefac că le-am uitat sau să-mi imaginez că nu le-am trăit eu, ci doar mi-au fost povestite. Eram în penultimul an de liceu și m-am îndrăgostit nebunește de unul dintre profesori, despre care toată lumea știa că nu se dă în lături să se culce cu elevele lui, dar, cum nimeni nu se plânsese niciodată, nu s-a putut lua nicio măsură împotriva lui. Când eram în clasa a X-a, s-a zvonit că o fată, care se mutase la alt liceu, ar fi fost una dintre victimele lui, dar nici părinții fetei, nici ea nu au dat nimic la iveală, iar Adrian C. și-a văzut mai departe de lecțiile lui de… anatomie.

Cum a început totul între noi? Nimic mai simplu. Adrian se ocupa în fiecare an de organizarea serbării de sfârșit de an și cine voia să-l ajute era bine-venit. Așa că m-am oferit și eu, iar el a fost foarte încântat.

— Te bagi singură în gura lupului! mi-a spus prietena mea, Cora. — ție ce-ți pasă? Îl ai pe Mihai, vă iubiți, toată lumea e de acord cu iubirea voastră. Eu n-am fost niciodată îndrăgostită… până acum. Ce să fac dacă tocmai el este alesul inimii mele? Așa mi-o fie mie dat, să sufăr.

— Deci ești conștientă că o să ai de suferit? — Da, și cu toate astea vreau să merg înainte. — Promite-mi măcar că, atunci când vei avea nevoie de ajutor, ai să vii la mine. — îți promit!

Am lucrat cot la cot cu Adrian zi și noapte. Era un om absolut fascinant. Ca un vrăjitor. Simțeam că mă electrocutează când punea mâna pe mine. știa asta și-i făcea plăcere. Se juca cu mine.

Serbarea a fost un succes, ca de fiecare dată, toată lumea a fost mulțumită. 0 nouă generație a liceului își lua zborul, o altă generație îi lua locul și viața mergea înainte. Adrian știa foarte bine ce se petrecea cu mine, nu eram nici prima, nici ultima elevă îndrăgostită de el. Când m-a invitat la el, am acceptat fără nici cea mică reținere. M-am lăsat în voia lui și n-am regretat nimic. Adrian știa să facă o fată să se simtă femeie. Ar trebui chiar să recunosc că tot ceea ce știu de la el am învățat și că datorită lui am simțit împlinirea.

Timp de câteva luni, cât am fost împreună, am fost centrul universului lui. M-am simțit cea mai frumoasă, cea mai iubită și cea mai fericită femeie. Fericirea mea a durat însă numai o vară. Când a început noul an școlar, ultimul pentru mine, Adrian dădea deja semne că s-a cam plictisit, dar mie nu-mi venea să cred. Am mai lungit-o o vreme, dar degeaba. știam că povestea noastră s-a sfârșit și trebuia să mă obișnuiesc cu ideea. Adrian nu-mi promisese nimic, iar eu am știut de la început în ce mă bag.

Cu câteva zile înainte de despărțirea oficială, am aflat că sunt însărcinată. știam că asta nu-i va plăcea, așa că nici nu i-am spus. Mă învățase ce să fac, dar eu nu l-am ascultat. 0 vreme, am fost speriată. Nu știam dacă să păstrez copilul sau nu. Mă întrebam dacă nu mă va condamna atunci când va fi mare și va trebui să-i spun adevărul. M-am dus la Cora și i-am spus cum stau lucrurile. Mi-a promis că va fi alături de mine, indiferent ce hotărâre voi lua.

Culmea este că nici părinții mei n-au fost scandalizați. Erau niște oameni deschiși la minte, încă tineri și s-au oferit să înfieze ei copilul, pentru ca eu să-mi pot vedea nestingherită de școală și de viață. M-am gândit că asta e cea mai bună soluție. Nu m-am îndurat să curm fructul iubirii mele. Eram sigură că voi avea o fată și-mi doream nespus să-i dau viață acestui copil. Am avut o sarcină ușoară, am născut în vacanța de vară, dar am putut lua și bacul și am intrat și la facultate, împreună cu Cora. Părinții mei au făcut toate formele pentru a o înfia pe Adriana, iar în toamnă, am plecat la București și am lăsat-o în grija lor.

Cora s-a măritat, firește, cu Mihai, au închiriat un apartament și m-au invitat să stau cu ei. M-am mirat cât de ușor m-am detașat de Adriana. în câteva luni, aproape că uitasem de existența ei. A mei îmi trimiteau lunar fotografii cu ea, dar nu simțeam mai nimic atunci când le priveam, o admiram de parcă ar fi fost copilul altcuiva.

L-am cunoscut apoi pe Sergiu, un bărbat mai mare cu 10 ani ca mine, și m-am măritat cu el. Sergiu a fost trimis la un moment dat într-o misiune de 5 ani în străinătate, iar eu l-am urmat. Am continuat să păstrez legătura cu ai mei, firește, dar orice veste îmi dădeau despre fetița mea o primeam de parcă mi-ar fi vorbit despre un copil străin.

în primii șapte ani, până a început școala, am văzut-o destul de rar. Eram, practic, niște străine. Lui Sergiu nici nu i-am vorbit despre ea, el nu mi-a cunoscut nici măcar părinții. Când ne-am căsătorit, am făcut-o pe fugă, noi doi, Cora și Mihai, n-am făcut nuntă ca toată lumea. Sergiu era pe picior de plecare, iar eu preferam să știe cât mai puține lucruri despre mine.

Am stat în străinătate ani de zile, am trăit bine, am văzut lumea, aproape că uitasem episodul din… trecutul meu dureros. Le trimiteam alor mei tot timpul bani, cadouri, cele mai multe pentru Adriana, iar ei îmi scriau despre ea. Era o elevă-model, o fată extrem de inteligentă și foarte frumoasă. Luase tot ce era mai bun și de la mine, și de la Adrian. Mă apăsa uneori gândul că nu i-am spus adevărul lui Sergiu, dar mi-era și teamă să nu cumva să stric totul dezvăluindu-i o altă față a mea. El se îndrăgostise de mine, cea de acum, iar eu, cea de demult, nu mai trebuia să exist.

Mama mi-a spus că, la un moment dat, Adriana a devenit, previzibil, eleva lui Adrian. El nu s-a dezmințit și a încercat s-o ademenească și pe ea în patul lui. Atunci, mama și-a ieșit din fire și s-a dus și i-a spus că Adriana e copilul lui. Se pare că, din acel moment, Adrian a încetat pentru totdeauna să se mai încurce cu elevele lui. S-a însurat și a plecat din oraș. A început însă să-i trimită lunar Adrianei o sumă de bani, iar părinților mei, scrisori în care le spunea cât de mult regretă că nu poate fi un tată responsabil.

Firește că a venit vremea când Adriana a început să pună tot mai multe întrebări. Mama i-a promis că-i va spune adevărul în ziua în care va împlini 18 ani. A încercat să tragă de timp. Adriana era însă un copil cuminte și nu a vrut să-i supere pe ai mei, așa că nu s-a apucat să facă investigații. A avut răbdare.

în ziua în care a împlinit 18 ani, eu i-am făcut cadou o mașină, iar mama i-a spus adevărul. Adriana m-a crezut, ani de zile, sora ei. O soră mai ciudată, mai distantă, cu care n-a avut prea multe în comun. Adevărul n-a speriat-o, n-a înrăit-o și nici n-a șocat-o. Avea și ea colege care rămăseseră însărcinate înainte de vreme, iar cele mai multe fuseseră obligate de părinți să-și dea copiii spre adopție. Pentru că părinții mei au crescut-o ca pe copilul lor, i-a iubit și mai mult. N-a vrut să aibă de-a face cu tatăl ei. A spus că nu dorește să aibă o relație cu un om care n-a dorit să-și vadă copilul.

Pag Anterioara1 din 2