Divorț în vremea pandemiei. Într-o noapte, Alina s-a trezit dată afară din casă, împreună cu copilul ei

Pentru Alina T. viața de cuplu n-a fost niciodată fericită. N-a fost nici măcar ușoară, darămite fericită. Nu-și aduce aminte ultima dată când a pus capul pe pernă și a dormit o noapte întreagă fără să fie trezită de urletele unui soț alcoolic. Alina și fiul ei trăiesc o dramă zi de zi. De 14 ani.

   

Copilul se apropie de vârsta adolescenței și înțelege perfect ce se-ntâmplă. Știe clar că tatăl lui are probleme grave pe care doar un adult l-ar putea ajuta să le rezolve. Nu înțelege totuși cum de mama încă mai suportă scandalurile, jignirile, ușile trântite și izgonitul din casă în miez de noapte. „N-avem unde să mergem, noi doi, copile. Stăm în casa tatălui tău, mie nu-mi ajung banii pentru o chirie.”

Așa i-a prins pandemia. Cu aceleași certuri îngrozitoare cărora și el, viitorul adolescent, și mama abia dacă le mai făceau față.

Într-o noapte i-a dat afară din casă. S-au rugat de el să-i lase-n pace, să se culce că mâine o să fie mai bine, dar el nu și nu. Că să plece, că s-a săturat de amândoi, să-l lase-n pace.

Au rămas peste noapte la o mătușă care avea o singură cameră. În ziua următoare tatăl le-a trimis mesaj să facă bine să nu se mai întoarcă. Acum chiar n-aveau încotro, trebuia să găsească o soluție, un loc unde să stea mai întâi de toate.

Fiind un sat relativ mic, mama a găsit o chirie ieftină. Cum au plecat doar cu hainele de pe ei și câțiva bani în buzunar, și-au cumpărat lucruri de strictă necesitate. Din fericire, părinții ei îi mai ajută cu câte puțin. Au înțeles și ei în sfârșit cât de greu le-a fost fiicei lor și nepotului, că sunt amândoi în pragul depresiei și că dacă nu ar fi plecat de-acolo, chiar și-n condițiile date, ar fi putut fi mult mai rău de amândoi.

N-are încredere în ea că se poate descurca singură, dar oricum n-are încotro. Noroc că poate să stea de vorbă cu oameni care se oferă să o ajute. Unul dintre ei îi spune că ar fi bine să discute cu cineva avizat, care s-o ajute să depășească depresia asta teribilă în care e. Se oferă să-i găsească un psihoterapeut bun, iar ea acceptă ajutorul. Speră că o să-i facă un preț bun ca să-și poată permite câteva ședințe de terapie pe care le va plăti cu o parte din salariu și cu ajutor financiar de la părinții ei.

Ședințele de terapie sunt mană cerească pentru ea. Puțin câte puțin, capătă curaj, capătă încredere în ea, înțelege că se poate descurca și singură, că există viață fară violență și atacuri de panică.

Copilul e și el mai liniștit, amândoi dorm mai bine noaptea și au o cu totul altă energie pentru ziua care va să vină.

Nu-i un drum ușor pentru nici unul dintre ei, dar cu suportul părinților și încurajările câtorva oameni dragi, speră că va reuși. A depus deja actele de divorț. Mai are doar câțiva pași și va fi o femeie liberă… Mai presus de toate va fi liberă de atâta suferință!