Dimensiunea contează? 10 mărturii ale femeilor care s-au confruntat cu micropenisuri

Dimensiunea penisului este o problemă care naşte discuţii aprinse. Taberele se împart între cei care susţin că tot ce contează este cât de atent e bărbatul în pat şi cei care se aliniază sloganului „cu cât mai mare, cu atât mai bine”. Dar ce spun femeile care chiar s-au confruntat cu problema unui micropenis?

Micropenisul este denumirea folosită pentru organul sexual masculin care atinge doar trei centrimetri. Acesta este rezultatul unor dereglaje hormonale, dar există şi cazuri în care anomalia este prezentă de la naştere. Micropenisurile pot îndeplini aceleaşi funcţii ca un penis normal, dar femeile care au avut de-a face cu astfel de organe n-au chiar aceeaşi părere. Puteţi citi în continuare destăinuirile a zece femei care au descoperit că bărbaţii cu care au ajuns în pat nu sunt chiar atât de dotaţi pe cât se aşteptau ele.

1. Am ieşit cu un tip care avea un penis foarte mic, timp de aproape un an. Prima dată când l-am văzut am fost surprinsă, dar nu m-a deranjat prea tare. Apoi, întâia partidă de sex în adevăratul sens al cuvântului, în care s-a produs şi o penetrare, a fost şi singura. În rest, ne întâlneam şi ne rezumam la sex oral. Nu m-a deranjat deloc fiindcă era chiar bun la ce făcea. În plus, sexul normal era destul de jenant pentru amândoi, nu puteam găsi un ritm comun şi niciunul dintre noi nu se simţea bine. Cred că s-a concentrat pe dobândirea altor tehnici pentru a compensa dimensiunea organului său. Una peste alta, a fost o relaţie foarte satisfăcătoare pentru mine.

Loading...
Loading...

2. Experienţa mea a avut loc anul trecut, aşa că bineînţeles că ne-am cunoscut pe Tinder. Mi s-a părut ciudat la început (deşi acum e de-nţeles) că a vrut să ieşim la câteva întâlniri, să ne cunoaştem mai bine, înainte să ne culcăm împreună. Dar îmi dăduse de înţeles şi că vrea o relaţie serioasă, nu doar o aventură, aşa că m-am gândit că e doar de modă veche. Eu sunt Scorpion şi am tendinţa să trec direct la partea cu patul, iar insistenţa lui de a mai aştepta până la punctul ăsta mi se părea frustrantă, dulce, romantică şi, totodată, o prostioară. Dar a funcţionat. În cele din urmă, când în sfârşit am ajuns la sex, prima dată mi-a făcut oral şi a fost atât de bine încât, când şi-a dat pantalonii jos, nu mi-a păsat de micropenisul lui. A fost doar un moment de „chestia asta funcţionează?”, dar era chimie între noi şi eram atât de atraşi unul de celălalt, încât eram convinsă că o să putem avea o relaţie. Sexul normal era cam ciudat din cauza dimensiunii, o puteam face doar în poziţia „doggy style”, dar, Doamne, se revanşa prin talentul pe care-l avea la cunilingus. A fost un iubit generos şi atent, căruia îi păsa de plăcerea mea, pentru care conta să ajung la orgasm mai des decât el şi care ştia să mă aducă în punctul acela. Ne-am despărţit din cauza mai multor motive, dar nici unul nu a avut legătură cu micropenisul lui.

Pagini: 1 2 3