Depărtarea ne-a făcut să ne înșelăm

Nici acum nu pot sa-mi dau seama ce m-a determinat sa ma culc cu Jean, prietenul sotului meu, in timp ce Dan era la munca in strainatate. Nici macar nu eram atrasa de el… Cand Dan s-a intors in tara, intre noi s-a cascat o prapastie imensa, fiindca ma simteam vinovata. Atunci nu stiam insa ca si el ma inselase pe mine.

Va scriu si eu povestea mea, in speranta ca intamplarile prin care am trecut vor fi de folos si altor femei si – de ce nu? – altor barbati. Ma numesc Liana. Sunt casatorita de zece ani si pot spune ca in casnicia mea nu au existat fur-tuni. Cel putin, nu unele semnificative. Copii nu avem. Nu a vrut Dumnezeu. Fericire? Mi se pare un cuvant prea mare. Sunt multumita cu ce am si ma gandesc la cei care nu au nici macar atat. Pot sa judec astfel din cauza ca si eu am fost la un pas de a pierde totul.

Necazul a inceput in urma cu mai bine de un an. Pe vremea aceea, eu si sotul meu ne duceam existenta oarecum monoton, intre casa, serviciu si iesirile de sambata-duminica la un film. Prieteni aveam putini. Nu castiga foarte multi bani niciunul dintre noi, dar ne rezumam la ceea ce aveam. si, dintr-odata, o veste a venit sa tulbure tihna noastra familiala: Dan, sotul meu, a gasit de munca in strainatate. Mai precis, in Spania, ca muncitor in constructii.

Din clipa in care m-a anuntat ca ar vrea sa plece, am trait zile pe care nici nu stiu cum sa le definesc: pe de o parte, imi doream sa plece, pentru ca situatia noastra financiara era departe de a fi buna, iar plata ar fi fost incomparabil mai mare; pe de alta, mi-era teama ca separarea il va face sa se indeparteze de mine.

Dan tinea insa mult la plecarea aceasta:

— Uita-te si tu in jurul nostru! imi spunea. Toata lumea o ia in sus, realizeaza ceva. Noi avem aceeasi mobila de cand ne-am mutat, in concediu mergem doar la vara-ta, la Busteni, masina nu avem… Eu m-am saturat de toate astea!

— Da, aici ai dreptate, dar o sa ne fie tare greu. Cand ma gandesc ca, un an de zile, voi fi singura… si tu acolo, tot singur…

— Fii serioasa, Liana, e vorba de cateva luni! si stii cat te iubesc. Am sa ma gandesc numai la tine.

M-am lasat convinsa. Zilele ramase pana la plecarea lui au trecut cu repeziciune. Tot timpul ni l-am ocupat cu bagaje, acte, vizite pe la rude si la cei cativa prieteni. Cu o zi inainte de data fatidica, un prieten de-al lui, Jean, a venit pe la noi. in gluma, a spus:

— Lasa, Dane, ca am eu grija de ea! Dan l-a privit zambind si i-a aratat in

joaca degetul a amenintare. in seara dinaintea plecarii, eram amandoi tristi si nu ne gaseam locul prin casa. Evitam sa ne pri-vim si ne spuneam lucruri marunte, fara importanta. La un moment dat, Dan m-a luat de mana si, fara un cuvant, m-a dus in dormitor.

— Liana, vreau sa facem dragoste asa cum nu am facut niciodata.

Pagini: 1 2 3