Dan: „M-am insurat cu Sorina repede, iar dupa nunta visam la o noapte de dragoste ca-n filme. Tot visul meu s-a spulberat in cateva secunde cand am ajuns cu ea in camera. Proaspata mea sotie nu era nevasta pe bune, ci…”

Am o… afacere. Am intrat in ea fiindca nu trebuia sa fac cine stie ce, nu presupunea niciun risc. Era asa, ca o joaca. Ma distram si, pe deasupra, imi ieseau, la sfarsit, niste bani frumosi. si asta fara sa fiu nevoit sa pacalesc vreun patron de firma cu acte false, asa cum facusem pana atunci.

   

E drept, castigasem bine de pe urma inselaciunilor, dar nu e viata usoara sa te tot uiti in urma, ca sa vezi daca nu esti urmarit, sa tresari cand suna cineva la usa, sa te uiti cu teama pe vizor, ca nu cumva vreun politist sau, mai rau, vreun pacalit sa vina dupa tine.
Locuiesc intr-un oras mic, Cugir. Loviturile le dau in alte parti, asa ca oamenii de aici stiu ca am o firma de import-export si ca-mi merge tare bine.
Cum sa nu-mi mearga, daca am o masina ultimul racnet, stau tot timpul prin baruri, duc o viata, cum s-ar zice, pe picior mare?! Dar, ca in orice afacere, mai sunt si perioade proaste.

Intr-una din aceste perioade m-a gasit Sorina, fosta mea colega de liceu, de care fusesem indragostit pana peste cap. Nu avusesem nicio sansa, era dintr-alea cu ochelari de cal, nu vedea decat carte si iar carte. Nu iesea la petreceri, la film, nicaieri. Pacat de ea, ca era frumoasa, si mai era si desteapta.

Asa ca, dupa ce-i facusem curte in van, ma reorientasem spre o alta colega, mai accesibila. Dar in sufletul meu tot mai simteam ceva pentru ea. De aceea inima mi-a luat-o la galop cand am vazut-o intrand in bar si asezandu-se langa mine.

— Salut! mi-a zis ea, simplu. Ce faci? Cat a trecut de cand nu ne-am vazut? Vreo cinci ani, asa-i?

— Vrei sa spui cinci ani de cand n-am mai stat de vorba. Ca, asa, te-am mai zarit, in vacante, dar n-as putea spune ca ai avut ochi pentru mine.

— Dar am avut pentru altcineva? stii bine ca nu, asa ca n-ai ce sa-mi reprosezi. De altfel, n-ai suferit prea mult dupa mine…

O priveam cu admiratie, nu ma puteam abtine. Era aceeasi, la fel de frumoasa, n-ai fi zis ca avea douazeci si cinci de ani, arata ca o pustoaica de saptesprezece. Dar ochii ei erau tristi. 0 tristete care nu era trecatoare isi lasase amprenta pe chipul ei dragalas.

— si de-asta ai venit, sa dezgropam trecutul? M-as mira.

— Nu, vreau sa-ti propun o afacere.

— Mie? Pai, parca esti medic, nu ai tu treaba cu afacerile…

— Sunt doar pe jumatate… 0 sa-ti explic, a continuat ea. De-asta te caut, ca doar in tine am incredere. Dar nu putem discuta aici, a zis ea, uitandu-se in jur.

Nu era nimeni la bar, dar i-am respectat dorinta. Am iesit in parc si, dupa ce ne-am asezat pe o banca, Sorina mi-a spus planul ei.

— Glumesti, am zis eu dupa ce am ascultat-o, fara s-o intrerup.

— Am eu aerul unui om care glumeste?

Nu, nu avea. I-am cerut timp de gandire. Fiindca, oricat de tentant suna, oricat de mult imi placea mie de ea, nu ma puteam arunca asa, cu capul inainte. Trebuia sa reflectez mai mult. A doua zi, am sunat-o.

— Bine, sunt de acord!

— Cu toate conditiile, da?

— Da, sunt om de onoare. Cu toate conditiile.

Ma gandisem ca n-aveam nimic de pierdut. Comisionul era destul de gras, zece la suta, asta insemna cinci sute de dolari incasati intr-o luna, fara sa misc un deget, ba ma mai aflam si in preajma Sorinei, de fapt, ma casatoream cu ea. Asta era afacerea:

— Ai mei au un fix, imi spusese Sorina. Vor sa ma marit. Or, eu n-am chef de asa ceva. Nu ma intereseaza aspectul acesta. Nu stiu de ce, asa, pur si simplu. N-am avut niciun prieten in sensul acela al cuvantului, stii tu care. Sincer, mi s-a parut pierdere de timp.

— Asa… deci. Acum m-am mai linistit. si eu care credeam ca nu-ti plac.

— Vorbesc serios aici, nu ma urmaresti? Ai mei insa gandesc altfel. Vor sa ma vada la casa mea, cu barbat, tot tacamul. I-as trimite la plimbare, dar nu-mi dau bani sa-mi deschid un cabinet decat daca ma casatoresc.

— Pai si? Ce mai stai?

— Iar nu esti serios. Ai mei au o mostenire, de la o matusa plecata in America. Le-a lasat cincizeci de mii de parai. Ei, suma asta o primesc eu daca imi iau un barbat, intelegi? si cum n-am timp de asemenea prostii si ma mai si grabesc, iti propun tie o afacere: iti dau zece la suta din suma, dar cu conditia sa ne casatorim de forma. Eu imi fac cabinetul, tu-ti iei banii, dupa cateva luni ne despartim pe motiv ca nu ne-am potrivit si, salutare, fiecare-si vede de treaba!

Pagini: 1 2