Cu Alexandru am facut dragoste cum nu s-a intamplat cu niciun barbat. El era insurat, iar eu amanta lui

Stigmatizarea celei ce traieste cu un barbat insurat vine din partea… sotiilor. Chiar si asa, unele dintre noi, nu avem nicio intentie sa le luam barbatul. Am fost amanta pentru ca mi-a placut de el. De ce era disponibil… nu mai e problema mea.

Din vorba in vorba in pat…

Pe Alex l-am cunoscut prin niste prieteni, intr-o seara petrecuta in club. Ce-i drept, nu ma omor cu mersul prin cluburi, dar in seara aceea aveam chef sa ies din casa si sa fac… altceva. Si am reusit, cu certitudine, sa fac „altceva”.

Totul se intampla acum 5 ani, cand aveam 30, eram single si aveam mai multe joburi freelance. Uneori aveam timp liber nu nemiluita (spre disperarea bugetului personal), alteori aveam atat de multe deadline-uri la un loc, incat 24 de ore pe zi nu imi ajungeau.

Pe scurt, aveam o existenta destul de haotica. Mai mult, ieseam destul de rar: uneori nu aveam timp, alteori nu aveam bani.

Iar cand ieseam, incercam parca sa recuperez o viata care imi lipsea: socializam, radeam, dansam… ma simteam libera.

Alex avea 38 de ani atunci si l-am remarcat in grup pentru ca era centrul atentiei. Mie mereu mi-au placut oamenii care au incredere in ei insisi, care rad mult si sunt expansivi. Asta e, imi place galagia.

Uneori, si eu sunt galagioasa. Si chiar mi-as dori sa am mereu toate cuvintele la mine pentru a fi sufletul unei conversatii. Din pacate, deseori imi lipseste acest dar. Mai ales atunci cand am nevoie de el. Ciudat, nu? Am terminat facultatea de Litere, totusi…

Revenind la Alex, din doua replici am reusit sa constat ca este istet (daca nu chiar inteligent), ca are umor… si verigheta. Primele doua mi-au placut, pe cand a treia… (sa inceapa aruncatul cu pietre) nu m-a deranjat prea tare.

De ce? Pentru ca relatiile din jurul meu sunt in majoritatea lor prabusite, cuplurile tin mai mult la poza publica decat la viata lor reala, iar eu am crescut cu un tata dedicat promiscuitatii.

Ma rog, „am crescut” e mult spus. Parintii au divortat, iar pe mine m-a crescut mama. Cum? Minunat!

Spunandu-mi mereu ca nu sunt frumoasa, sa nu ma bazez pe asta, ca sunt cam grasuta (deh, asta e constitutia mea) si ca… seman cu nemernicul de tata. Iar intre pozitia ei de victima si viata plina de libertati a tataui meu, ghici cu ce am ales sa ma identific…

Cu Alex am vorbit toata seara. Aveam multe preocupari comune. Nu era chiar o discutie de club, dar intre psihologie si filozofie, m-a invitat a doua zi la o cafea. Am acceptat. Iar cafeaua de a doua zi a inclus conversatia, pranzul si amorul de dupa.

De ce? Pentru ca m-a atras precum lumina unei flacari. Eu, evident, fiind o molie. Probabil sotiile ar fi de acord cu aceasta comparatie prin care eu sunt creatura care distruge… tesaturile pe care le poarta.

Pagini: 1 2