„Cinci zile pe săptămână eram iubitul Ioanei. În nopțile când colegii mei erau plecați, ea mi se dăruia cu o pasiune incredibilă…”

Loading...
Loading...

În scurt timp, am devenit prieteni. Dimineața o așteptam în stația de troleibuz și plecam împreună la școală. Cum nu avea mai nimic de a face cu fizica și matematica, fiindcă intrase la facultate pe baza mediei de la bacalaureat, trebuia să-i explic toate cursurile. Mă topeam când o vedeam că mă ascultă ca o școlăriță sârguincioasă, ronțăind capătul unui creion și punându-mi o mie de întrebări.

Se prefăcea că o interesează răspunsurile, dar mintea ei era în cu totul altă parte. Era în stare să meargă cu mine pe stradă, ținându-mă strâns de mână, și deodată să mă lase baltă, fără nicio explicație.

Pur și simplu se întorcea din drum și dispărea naiba știe unde. De câte ori mă supăram și îi reproșam asemenea gesturi, îmi replica, înțepată:

— Dani, nu ești proprietarul meu. Poate că, într-adevăr, sunt nepoliticoasă, dar așa sunt eu.

și încheia discuția. Nu mai insistam, pentru că mi-era frică să nu o pierd. Aș fi fost dispus să mă umilească de un milion de ori decât să nu-mi mai vorbească. într-o seară, m-a luat cu ea într-un club. Nu prea eram genul care frecventează cluburile, dar ea insistase…

După vreo două ore mizerabile stăteam la masa de lângă o boxă și nu înțelegeam nimic din ce se discuta, Ioana, care părea să se simtă ca la ea acasă, m-a tras lângă ea și m-a sărutat cu lăcomie. Un sărut lung, de vreo câteva minute, care mi s-au părut câțiva ani.

După ce m-am desprins, aproape sufocat, de buzele ei, am observat că prietenele ei comentau, ironice, scena. Dar nu-mi păsa. Ioana și-a lăsat capul pe genunchii mei. Mă privea, tăcută, ea care nu se putea opri o clipă din vorbit.