„Am avut o relatie deschisa si am inteles ca fidelitatea e relativa”

Cred ca fidelitatea e relativa, nu stiu de ce pune lumea asa de mare pret pe ea. Pentru ca poti sa te afli intr-un cuplu foarte fidel, in care niciodata nu ai calcat pe alaturi si nici partenerul sau partenera ta nu a facut-o (daca tu, cel care citeste textul meu esti barbat). Si sa ai alte probleme, si mai mari, in acel cuplu foarte… fidel. Si atunci care e satisfactia?!

Daca tot pot sa scriu povestea mea sub anonimat, o voi face ca sa va prezint o varianta mai neconventionala de cuplu. Intre 26 si 31 de ani am avut o relatie caracterizata de respect, de veselie, de afectiune reciproca si de prietenie. Dar nu de fidelitate.

Adica si eu si P., prietenul meu, am avut alte legaturi, fara ca asta sa ne faca sa devenim amari sau agresivi unul cu celalalt. El este artist si se stie ca artistii sunt mai libertini.

Face filme experimentale si in peregrinarile sale prin Europa intalneste femei frumoase si are experiente diferite. Mereu a fost asa. Am stiut de la inceput cu cine ma incurc, iar el nu a facut niciun efort sa ascunda felul sau de a fi.

Poliamorie si prietenie
Eu nu constientizasem ca poate exista si astfel de varianta de relatie amoroasa. Pana la el am avut vreo doi iubiti si relatiile mele au fost fidele si monogame.

M-am indragostit de P., de talentul lui, de frumusetea lui fizica remarcabila si de faptul ca avea o mare imaginatie erotica. Mereu mi-a placut amorul si practicarea fara inhibitii a acestui „sport” m-a facut sa ma simt femeie.Iar el, cu vorbe mestesugite, a stiut sa-mi flateze orgoliul feminin si sa-mi sublinieze calitatile. Pana la urma, ce poate fi mai flatant decat sa te iubeasca un artist obisnuit sa vada si sa analizeze frumusetea feminina?

Am avut cateva luni de relatie monogama cu el, si o mare surpriza, atunci cand mi-a spus ca i-ar placea sa ma priveasca facand dragoste cu alt barbat… Stiam, teoretic, ca pot exista si astfel de variante de cuplu, cupluri poliamoroase, swingers, etc.

Dar nu mi-am pus problema ca o sa dau eu peste varianta cu pricina… Ha! Viata e ironica si are umor din belsug.
Pentru o tipa cu o educatie destul de clasica si de conservatoare, uite ca mi s-a intamplat tocmai mie sa experimentez poliamoria. Si sa-mi deschida orizontul, ba chiar sa-mi placa.

Intre fantezie si actNu am ajuns in punctul in care sa punem in act fantezia lui P. de a ma vedea facand dragoste cu altul. Adica a ramas doar o fantezie de-a lui, si nu m-a privit niciodata facand amor cu alt barbat.
Dar asta mi-a pus niste probleme si mi-a ridicat niste intrebari la momentul respectiv. Aveam 29 de ani. Am inceput sa ii studiez comportamentul si sa vad ca flirteaza cu prietenele mele.

Eu nu sunt geloasa si nu am avut reactii negative niciodata daca le facea complimente. Pur si simplu imi parea un tip sensibil la frumos si cunostintele mele feminine mele erau incantate sa fie vazute, remarcate, complimentate.Eu eram incantata sa am langa mine un barbat atat de rafinat si de generos. Apoi am aflat ca s-a mai culcat si cu alte femei, necunoscute mie. Zbang! Deci nu era doar o teorie faza cu amorul multiplicat…
Am avut cateva zile de soc si groaza, de gelozie cum nu am mai experimentat anterior. L-am intrebat de ce si mi-a spus ca el asa vede lucrurile. Nu a incercat sa se scuze sau sa se apere.

Mi-am dat seama ca da, sunt oameni care pot avea alta perspectiva asupra vietii, cuplului, fidelitatii. Alta decat o am eu, cel putin. Mi s-a parut nedrept sa-l pedepsesc pentru asta.

Pagini: 1 2 3