„Am avut o aventură cu șeful meu, cu 25 de ani mai în vârstă”

Probabil ca cei care vor citi confesiunea mea, desi anonima, ma vor judeca. Dar nu mi-e teama pentru ca am reusit sa trec peste. O scriu aici ca pe un gest terapeutic. Cred ca nu sunt singura care a avut o aventura cu seful si as vrea sa expun aceasta experienta ca sa fie si alte fete constiente de ceea ce li se poate intampla.

Am avut acum 15 ani o aventura cu seful meu si chiar daca nu a fost morala treaba asta, eu azi nu o mai regret. Am invatat o lectie dura, dar pretioasa. Si anii de terapie m-au facut sa inteleg de ce am ajuns acolo, desi nu voiam.

Aceasta intamplare din viata mea are toate caracteristicile unui „pacat“. Cel putin asa ar zice mama mea cea credincioasa. Daca ar sti, evident. Pentru ca ea nu stie, si nu va afla niciodata.

Nu am avut niciodata o relatie prea apropiata cu ea, deci nu stie detalii din viata mea personala. Insa acest „detaliu“, desi marcheaza inceputul vietii mele de femeie, nici macar nu-l va banui vreodata.

Intr-un fel, indirect, mamei i se datoreaza aceasta aventura.
Poate ca ar trebui sa spun ca nu a fost tocmai o alegere personala. Aveam 21 de ani si era primul meu job. Eram studenta la Cluj si ma angajasem ca traducatoare, la o firma de profil.

Aveam un sef de 46 de ani, proaspat divortat, cu o fiica ce studia in Anglia. In echipa mea erau mai mult fete, toate studente, si atmosfera era tensionata.

De ce era tensionata? Pentru ca eram mereu amenintate ca vom fi concediate daca nu muncim mai mult si mai bine. De catre acest sef al nostru…

Eu nu ma intorceam acasa in vacante pentru ca acasa tensiunea era la fel de mare. Tata era alcoolic, mama nu avusese curajul de a se desparti de el niciodata.

Era extrem de dependenta de el si de parintii ei care atunci erau in varsta si aveau nevoie de ingrijire. Mama cam uitase ca are doua fete in ingrijire. Era 100% cu parintii ei, iar acasa domneau scandalurile.

Nu era zi de la Dumnezeu cand sa vina tata treaz acasa, iar noi stiam deja ce urma sa se intample. Tipete, insulte, acuze ca iar a baut banii sau i-a jucat la pacanele. Vacantele pentru mine erau un chin.

Sora mea se afunda in tacere. Ea este cu 3 ani mai mica decat mine, la ora respectiva era in clasa terminala de liceu, si avea insomnii. Lua calmante ca sa reziste stresului de acasa si de la scoala. Imi era o mila de ea…

Eu macar locuiam in camin, aveam prietene, eram la distanta de infernul familiei mele.

Dar pentru ca viata nu e corecta si nu exista o lege a compensatiei. Daca acasa eram chinuite, era firesc sa ne fie bine acolo unde ajungeam daca plecam de acasa, nu-i asa? Nu, nu e asa. Repet, nu cred ca viata e corecta.

De multe ori, cei care incaseaza odata vor mai incasa. Iar cei care au o copilarie de vis o vor perpetua, si, ca adulti, vor avea o viata buna.

Poate ca e o viziune pesimista, dar copilaria si adolescenta mea m-au pregatit pentru astfel de perspectiva asupra vietii

Pagini: 1 2