A dat bir cu fugiții când a aflat că sunt însărcinată

Cătălin mă iubește și, chiar dacă acum nu este lângă mine și fetița noastră, știu că într-o zi va dori să fim o familie adevărată! îl așteptăm…

   

Cred că sunt o femeie puternică. Am rămas orfană de tată de mică, iar tata a fost un reper important în viața mea. Ani de zile am refuzat cu îndârjire ca în viața mamei să intre un alt bărbat, pentru că niciunul nu mi se părea demn să-i ia tatei locul. Am avut conflicte cu mama, uneori am fost pe punctul de a ne urî, însă, până la urmă, tot un bărbat, actualul ei soț, Alexandru, a făcut pace între noi.

Mama îmi reproșa de multe ori că sunt copia fidelă a tatei, că numai eu trebuie să am dreptate și că toată lumea trebuie să facă ce spun eu. Poate că avea dreptate. Alexandru, cu mult tact, m-a făcut să accept și să recunosc că uneori mă înșel și că nu toată lumea este la fel ca mine. și m-a mai convins să accept ceva: faptul că mama nu are de ce să-și petreacă toată viața singură, chiar dacă bărbatul de lângă ea nu va mai putea fi niciodată cel pe care l-a iubit cu atâta pasiune și devotament, și că poate are și ea nevoie nu doar să iubească, ci și să se simtă iubită, pentru că este o femeie vulnerabilă și fragilă, nu ca mine, puternică.

Același lucru mi s-a întâmplat și în relațiile cu prietenii mei. întotdeauna, în cuplu, am vrut să dețin eu controlul. Imediat ce am terminat facultatea, mi-am pus singură pe picioare o afacere. Nu m-a ajutat nimeni, am făcut totul absolut singură. Am vrut să le dovedesc mamei și lui Alexandru, dar să-mi dovedesc și mie, că sunt în stare să mă descurc de una singură.

Nu le-am spus nimic, oricum ei erau plecați în călătoria de nuntă, care s-a prelungit mai mult decât mă așteptam; am vrut ca totul să fie gata și doar atunci să le arăt ce-am putut face cu propriile mele forțe. Alexandru lucra, întâmplător, chiar în același domeniu ca mine, dar n-am vrut să profit de cunoștințele și de relațiile lui. Alexandru a ajutat-o pe mama să înceapă o viață nouă și s-a străduit s-o facă fericită, iar pentru asta i-am fost recunoscătoare.

și i-am mai fost și îi mai sunt recunoscătoare pentru ceva: Alexandru s-a purtat din prima clipă cu mine ca un părinte, m-a făcut să simt că sunt dorită, că am un loc alături de ei doi și că are deplină încredere în forțele mele. A fost mulțumit să constate că sunt pe picioarele mele, ba chiar că unii dintre clienții lui mă preferă acum pe mine, pentru că sunt mai expeditivă și mai categorică în relațiile cu autoritățile.

După ce au ieșit la pensie, mama și Alexandru s-au mutat la rudele lui din Italia, într-o zonă minunată, în Toscana – dar unde nu e frumos în Italia? – și de atunci mă invită an de an să-mi petrec concediile cu ei.

Eu am muncit foarte mult de la bun început, pentru că, atunci când fac ceva, vreau să fie bine, să nu aibă nimeni ce să-mi reproșeze. Am alergat prin toată țara în căutare de clienți și nu o dată am ajuns atât de obosită acasă, încât nu mi-a mai ars de nimic.

La un moment dat, l-am cunoscut pe Cătălin, un tip de vârsta mea, care tocmai terminase și el o facultate, dar părea extrem de derutat și de nesigur pe el. Habar nu avea ce vrea să facă pe viitor, nici ca meserie, nici în viața lui personală. Mi-a fost destul de greu să înțeleg cum un bărbat de 26 de ani, care ar fi trebuit să fie de-acum îndeajuns de matur, să nu știe încotro s-o apuce. Poate că tocmai asta m-a atras la el, nevoia de a-l proteja. Se implicase într-o afacere cu câțiva prieteni și cu mama lui, era agent de vânzări și încerca să plaseze niște produse naturiste și să popularizeze o întreagă filozofie legată de ele.

Și el, și mama lui erau vegetarieni convinși, dar asta nu m-a deranjat, ci faptul că mama lui este genul de femeie căreia-i place să controleze totul, care se implică mult prea mult în viața fiului ei.

Prima noastră întâlnire a fost un fiasco. Am ajuns să ne contrazicem furtunos de la început; ea a sperat ca eu să cedez măcar din politețe, dar eu n-am făcut-o, iar lucrul acesta a stârnit-o serios împotriva mea și am bănuit de atunci că relația mea cu Cătălin va fi, în cele din urmă, sortită eșecului, dacă el nu reușește să iasă de sub tutela mamei lui.

I-am propus să se mute la mine, să lucreze cu mine, ca să avem în felul acesta mai multe lucruri în comun și să-l ajut să fie mai departe de mama lui.

La început, totul a mers bine, numai că, pe măsură ce trecea timpul, mi-am dat seama că el s-a obișnuit atât de mult să fie condus, încât nu poate funcționa altfel. Ori de câte ori aveam discuții mai aprinse, sfârșea prin a-și lua lucrurile și a se muta înapoi la maică-sa, ceea ce mă scotea din sărite.

Pagini: 1 2