5 pericole uriase suportate de oameni de dragul frumuseții

   

3. Arsenic pentru ten

Cu toate că această substanță a fost folosită adesea ca otravă, au existat oameni care l-au luat de bunăvoie și în alte scopuri. La mijlocul secolului al XIX-lea, oamenii din Styria, o regiune care face parte în prezent din Austria, foloseau în mod curent această substanță toxică.

Din acest motiv, cei care consumau arsenic erau denumiți „toxofagi”. Ei începeau prin a lua o doză infimă, iar apoi cantitatea era crescută progresiv, pe măsură ce organismul dezvolta toleranță la otravă.

Motivul pentru care acești oameni se otrăveau constant? Arsenicul dădea o culoare mai vie în obraji și îi ajuta să respire mai ușor la altitudini mari. Unii „toxofagi” puteau ingera cantități de arsenic care ar fi fost letale omului obișnuit, și cu toate acestea păreau sănătoși.

Dar, pentru că arsenicul era pentru ei un drog, oprirea administrării cauza vomitat, constipație și spasme. Cu toate aceste efecte adverse, arsenicul a fost folosit mult timp ca și ingredient în produsele cosmetice din întreaga lume.

Fond de ten cu plumb

Istoria fondului de ten cu plumb își are originile în imperiile roman și bizantin, pentru a da tenului o nuanță cât mai albă. De altfel, în vremurile antice, plumbul era folosit la confecționarea multor obiecte, chiar și a veselei.

În anii 1500, în era elisabetană, tenul alb era la mare căutare și era considerat cel mai înalt standard de frumusețe, astfel că metoda antică a folosirii plumbului a revenit la modă. Plumbul era combinat cu oțet pentru a obține o substanță numită „Spiritul lui Saturn”, la care se adăuga albuș de ou pentru a da mai mult luciu.

Însă oamenii din acea vreme habar nu aveau la ce pericol se expun: plumbul se absoarbe prin piele și cauzează căderea părului, scăderi drastice de greutate, dureri insuportabile, leziuni la nivelul organelor și paralizie.

Legarea picioarelor


Conform surselor istorice, legarea picioarelor la femei este un fenomen care a apărut în secolul al X-lea în China, în timpul dinastiei Song. Tortura începea de la o vârstă foarte fragedă (2-5 ani), când picioarele fetițelor erau îndoite până aproape de ruperea oaselor, pentru a îndoi degetele sub talpă.

Apoi, picioarele erau legate strâns cu bandaje din pânză udă, care se strângeau pe măsură ce se uscau. De câteva ori pe săptămână, picioarele erau spălate și rebandajate, pentru a le modifica definitiv forma.

De obicei, piciorul astfel modificat măsura între 7 și 9 centimetri, în condițiile în care un picior de o mărime mică normală are aproximativ 23 de centimetri. Timp de o mie de ani, milioane de femei au îndurat chinuri groaznice doar pentru a se încadra în standardele de frumusețe.

2 din 2Pag Urmatoare