5 pericole uriase suportate de oameni de dragul frumuseții

Oamenii s-au supus la suferințe de dragul frumuseții încă din vremurile străvechi. Egiptenii foloseau machiaje de culoare închisă care conțineau cantități mari de cupru și plumb. Grecii și romanii își aplicau pe față excremente de crocodil și chiar le puneau în cadă în timp ce făceau baie.

   

Ingerarea de substanțe toxice sau chiar de paraziți, mutilarea corporală sau expunerea la radiații au fost acceptate de oameni doar de dragul de a arăta mai bine și pentru a se încadra în standardele de frumusețe ale vremurilor în care trăiau.

1. Raze X pentru a scăpa de păr


Când a descoperit razele X, în 1895, Wilhelm Roentgen nu se gândea că ele for fi folosite în scop de înfrumusețare. Apoi, medicul austriac Leopold Freund a observat că razele X aveau drept efect căderea părului, așa că le-a prescris drept tratament pentru hipertricoză (pilozitate în exces).

Cel căruia i-a venit ideea că periculoasele raze pot avea un rol în tratamentele de înfrumusețare a fost doctorul Albert Geyser, care și-a și pierdut degetele de la mâna stângă din cauza expunerii la radiații.

Geyser a creat „tubul Cornell”, un aparat care folosea raze X, despre care afirma că nu necesită vreo protecție, nici pentru cel care-l operează, nici pentru pacient. În 1924, Geyser a fondat compania Tricho Sales Corporation și a început să facă bani din închirierea de aparate saloanelor de înfrumusețare.

Ședințele de epilare realizate cu tubul Cornell erau denumite „tratamente cu unde scurte” și erau promovate ca fiind extrem de benefice. După o vreme, însă, efectele pe termen lung ale tubului Cornell au devenit cât se poate de clare.

Pielea pacienților se rida și se îngroșa din cauza expunerii la radiații. Apoi, pacienții dezvoltau leziuni ale pielii, ulcere și cancer. Cu toate acestea, tratamentele cu tubul Cornell au continuat până la mijlocul secolului XX.

2. Vrei să slăbești? Înghite o tenie!

În epoca victoriană, la începutul anilor 1900, slăbitul era o preocupare la fel de importantă ca și acum, dar metodele erau cu totul altele. În acea epocă, se comercializau pastile de slăbit care conțineau chisturi de tenie prelevate de la vaci.

Odată ingerate, teniile devorau mâncarea înghițită de organismul gazdă, ajutând la pierderea în greutate. Iar „beneficiile” acestei metode se termină aici.

Având în vedere că teniile pot atinge o lungime de până la 9 metri, paraziții cauzau o sumedenie de probleme de sănătate, de la migrene, diaree și grețuri și până la demență.

Pag Anterioara1 din 2