10 cele mai absurde taxe din toate timpurile

1. Taxa pe ureche
Această ciudată taxă a fost introdusă în Tibetul anului 1920, dar se pare că originile ei sînt mult mai vechi, fiind răspîndită în mai toată China. Pentru fiecare din urechile sale, omul trebuia să plătească un liang de argint, în schimbul căruia primea un cercel cu care făcea dovada contribuţiei. Pedeapsa pentru evazionişti: tăierea urechilor.

   

2. Impozitul pe barbă
Pentru a europeniza societatea rusă, Petru cel Mare a hotărît să taie bărbile cu care se făleau nu numai aristocraţii, dar şi mujicii. Măsura nefiind acceptată de cler, a trebuit să renunţe la interzicerea bărbii, înlocuind-o cu impozitul pe barbă, stabilit prin Ucazul din 1689. Bineînţeles, preoţii erau scutiţi de impozit.

3. Impozitul pe viaţă
În Anglia Secolului XIV, s-a introdus o ciudată reglementare, prin care orice persoană aflată în viaţă este obligată la plata unei sume fixe, pentru faptul că trăieşte. Impozitul se plătea chiar din momentul naşterii unui copil, iar legea făcea o interesantă precizare: persoanele decedate nu mai datorează impozit pe viaţă.

4. Impozitul pe frică
Intrucât în timpul domniei regelui Henric I al Angliei (1100-1135), numeroşi tineri se sutrăgeau de la serviciul militar, de teama confruntărilor pe câmpul de luptă, autorităţile s-au gândit să legifereze situaţia, instituind un impozit, prin plata căruia scutirea de armată devenea oficială. Taxa a fost denumită impozit pe frică, pentru a da amatorilor o nuanţă dezonorantă.

Cu toate acestea, amatorii nu erau puţini, ceea ce l-a determinat pe regele Ioan Fără de Ţară s-o majoreze cu 300%. Legea impozitului pe frică a fost în vigoare timp de 300 de ani.

5. Impozitul pe pălărie
Tot pe teritoriul Marii Britanii, a funcţionat, în perioada 1784-1811, un impozit pentru dreptul de a purta pălărie. Într-o ţară unde orice bărbat care se respectă se făleşte cu pălăria din cap, era imposibil ca impozitul să nu aducă venituri. Şi a adus. Evaziunea era aproape imposibilă, întrucât la plata impozitului, contribuabilul primea un ecuson, care se fixa chiar pe pălărie. Fireşte câte pălării, atâtea ecusoane.

6. Taxa pe horn
Atunci când ești un monarh nemilos, însetat de înavuțire și ai extorcat deja oamenii prin taxe pe proprietate, pe bunuri și pe ei înșiși, singurul lucru care îți mai ramâne de făcut este să începi să te legi de halucinante elemente aleatorii și să le impozitezi și pe acelea. Marea problemă cu taxa pe hornuri din Anglia anului 1660 a fost aceea că populația clasei de jos a fost cea suprataxată – ceea ce pare să se întâmple întotdeauna -, astfel încât oamenii au început să își mascheze coșurile de pe case, obligându-i pe inspectori să răscolească fiecare cămin pentru a se asigura că nimeni nu ascunde hornuri. Această practică a continuat până în momentul unui incendiu din 1684 care a mistuit 20 de case și a ucis patru indivizi, ca urmare a încercărilor unui brutar de a face uz discret de șemineul unei case.

7. Taxa pe umbră
Este de necrezut, dar această taxă a fost stabilită de municipalitatea din Veneţia în anul 1993. Toţi proprietarii de localuri sau alte imobile, prevăzute cu copertine, umbrele, umbrare sau orice amenajare care face umbră au fost obligaţi la plata unei sume fixe. Nu ştim dacă legea mai este în vigoare şi astăzi.

8. Impozitul pe gazele emise de vaci
In Noua Zeelandă a anului 2003, s-a iniţiat un proiect de lege, prin care proprietarii de vaci erau supuşi unui impozit special antipoluant, considerând că aceste ierbivore emit 50% din gazele cu efect de seră. Proiectul de lege pretindea că măsura se impune în conformitate cu Protocolul de la Kyoto. In timpul dezbaterilor însă a intervenit protestul zootehniştilor – Noua Zeelandă este recunoscută ca mare producătoare de lapte şi carne de vită. Aceştia au avut succes, proiectul a fost respins şi jenanta lege n-a mai apărut.

9. Impozitul pe fereastră
In Anglia şi Scoţia secolelor XVII şi XVIII a fost introdus impozitul pe fereastră, care viza oamenii avuţi, posesorii unor case mari şi cu ferestre multe. Fereastra era simbolul bunei stări. Loviţi de noua reglementare, cei săraci au început să zidească ferestrele caselor. Există şi astăzi în aceste regiuni asemenea case medievale, cu ferestrele astupate. Impozitul a fost aplicat un timp surprinzător de îndelungat, fiind desfiinţat abia la 24 iulie 1851, printr-o lege specială.

10. Impozit pe WC
Poate cea mai neaşteptată taxă consemnată de istoricii Antichităţii este cea instituită de împăratul roman Vespasian (69-79 d.Chr.) pentru folosirea latrinelor publice, construite la Roma din dispoziţia lui, pentru ca locuitorii să nu-şi mai facă nevoile direct în natură.

Întrucât unele voci au murmurat atunci împotriva acestei cheltuieli socotită de ele ca inutilă, împăratul a hotărât să recupereze cheltuiala, stabilind, pentru prima oară în lume, o taxă de acces la WC. Dar vocile au murmurat, din nou, socotind inadmisibilă taxarea omeneştilor nevoi. Asta i-a permis împăratului Vespasian să lanseze o sintagmă rămasă celebră peste veacuri: „pecunia non olet”, adică banii nu au miros.